AUDIO – Ion Bârlădeanu prezintă ”Profana Comedie”, la galeria H’Art Appendix
22 April 2017
ARTA PE TREI PLANURI SUPRAPUSE – PRACTICĂ | CURATORIAT | VIAȚĂ COTIDIANĂ, CEA DE-A TREIA CONFERINȚĂ ’’CE PUNEM ÎN RAMĂ?’’ DE LA ARCUB
23 April 2017

Azi la Radio România Cultural: Daniela Rei Vişan în dialog cu Dan Pavel

Daniela Rei Vişan în dialog cu Dan Pavel, la Radio România Cultural, duminică, 23 aprilie 2017 de la ora 22,20.
” Dacă religia şi teologia nu au rezistat şocului Gutenberg, puterea politică a reuşit să se adapteze de minune; ea a lepădat monarhia şi feudalismul pentru a îmbrăca alte haine şi însemne ale puterii, de data aceasta bazate pe carte şi pe efectele ei, cele ale burgheziei.Este momentul de apogeu al cărţii! Dacă Evul Mediu folosea “cartea ca simbol”, atât în ipostaza “cărţii naturii” cât şi în cea de” carte ca o lume”, societatea burgheză transformă în totalitate cartea în marfă, în armă ideologică şi mai ales într-o importantă forţă de producţie. Cartea tipărită  devine o expresie tehnologică a capitalismului. În această calitate, aşa cum bine observa Marshall McLuhan, ea acţionează în direcţia individualismului burghez, naţionalismului modern şi omului alienat. Ceea ce n-a observat McLuhan este că forţa de şoc a cărţii este asemănătoare bumerangului; bazele societăţii, economiei, politicii şi culturii burgheze sunt ameninţate de puterea cărţii de a naşte forţe potrivnice.
 În acest moment, puterea politică tinde să folosească tehnologia pentru a substitui puterii cărţii (ce se adresează raţiunii) o altă putere, cea auditivă şi electronică a mass-mediei, care se adresează din nou în mod preponderent afectivităţii şi sensibilităţii. Societatea capitalistă modernă, aculturală prin respingerea cărţii şi a universului ei, devine mai uşor de manipulat şi de stăpânit. Proletariatului, intelectualităţii şi altor forţe progresiste li se oferă surogate culturale care nu mai au nimic de-a face cu discursivitatea raţională, critică şi revoluţionară a cărţii. Sportul profesionist, muzica, cinematografia comercială, pornografia, violenţa, industria distracţiilor, kitschul, drogul şi alcoolismul controlate formal sunt numai câteva din substitutele cărţii.
 Redimensionarea culturii tipografice, prin transferul puterii cuvântului scris produs şi producător de raţionalitate, asupra noilor structuri comunicative, reprezintă şansa culturală de remediere a acestui impas.Altminteri…”
                                             Dan Pavel- Bibliopolis-Editura Cartea Românească 1990
Duminică, 23 aprilie 2017, de la ora 22,20 vă propunem un subiect incomod, cu nenumărate faţete amăgitoare şi chiar riscuri ,pentru cei care doresc să se apropie prea mult de el. Este vorba despre relaţia dintre politică şi ARTĂ, folosind acest ultim termen într-un sens ceva mai generos, incluzând deci artele vizuale, literatura şi filosofia.
Punctul de plecare al dialogului nostru l-a constituit cenzura din perioada comunistă, mai greu de înţeles poate astăzi, de tinerii care nu au trăit spaimele unui regim totalitar.
Un exemplu concret, este chiar povestea volumului Bibliopolis apărut abia în 1990 la Editura Cartea Românească, la aproximativ 3 ani după ce Constantin Noica, mentorul său spiritual, îi mărturisea lui Dan Pavel despre cât de important este să scrii, fără a ţine cont de vicisitudinile istoriei, de capriciile modei de invidiile sau admiraţia colegilor de breaslă sau ale publicului.
Cenzura politică din perioada comunistă a fost înlocuită astăzi, în România, dar nu numai, de alte tipuri de cenzură, mai subtil, dar mult mai profund insinuate în viaţa culturală românească dar şi internaţională. Încurajarea excesivă a anumitor teme, subiecte la modă, creionarea unui nou grup de artişti, mercenari ai diverselor guvernări sau grupuri de interese, fac tot mai dificilă viaţa multor artişti care încearcă să rămână loiali crezului lor artistic.
Dezvoltarea excesivă a tehnologiilor moderne, au contribuit la acutizarea, la creşterea exponenţială , a aşa-zisei” tiranii a majorităţii”, teoretizată în mod magistral, dincolo de ocean, cu peste 100 de ani în urmă de Alexis de Tocqueville.
“De fiecare dată când o bibliotecă este arsă-fie din voinţa unei puteri politice, fie din pornirea spontană a unei mulţimi-înseamnă că trebuie să luăm în considerare un context social şi cultural mult mai larg decât cel al bibliotecii. Nu numai că nu avem ştire despre toate cărţile arse sau distruse, dar o societate care îşi arde cărţile face tot posibilul pentru distrugerea fizică şi intelectuală a autorilor de cărţi, a publicului real şi a publicului potenţial, astfel încât scrierea cărţilor(trecută, prezentă şi viitoare), citirea lor (prezentă şi viitoare) să fie împiedicată. O asemenea societate strâmbă presimte în mod inconştient propria sa parţialitate şi unilateralitate, propriul sfârşit, care poate fi accelerat prin răspândirea cărţilor şi a ideilor găzduite de cărţi.
De aceea, pentru a nu fi distrusă în mod rapid, societatea respectivă insituie un sistem de represalii care nu are ca efect decât întârzierea agoniei cu decenii sau secole, dar care nu poate evita propria dispariţie până la urmă.”
                                     Dan Pavel-Bibiopolis Editura Cartea Românească 1990
Duminică 23 aprilie 2017,de la ora 22,20, numai la Radio România Cultural, Dan Pavel ne va atenţiona care sunt capcanele lumii moderne, capcane prin care ni se tocesc lent discernământul, capacitatea de cunoaştere şi de a comunica în mod real. O emisiune de Daniela Rei Vişan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *