Artă plastică versus artă decorativă

Un univers care prezintă trei artiști extrem de diferiți, prin concepție, estetică și tip de creație plastică –ni se dezvăluie la Galeria EriCris Art din București. Singurul element de legătură palpabil, cu semnificații eventual formative pentru cei trei ar fi realitatea de necontestat că toți trei sunt absolvenți ai Universității Naționale de Arte București.

Florin Bârză și Mihail Gavril sunt veterani ai simezelor din Capitală și din țară. Mult mai tânăra lor colegă de simeză, acum la această expoziție, Luxandra Călin-Uricariu este la prima apariție consistentă într-un spațiu expozițional. Asocierea lucrărilor celor trei plasticieni asigură diversitatea adeseori extrem de apreciată de publicul vizitator al galeriilor de artă.

Florin Bârză ne propune în cărbune pe hârtie o serie importantă de lucrări de grafică în care protagonist este nudul feminin. Compozițiile sunt spectaculoase, atitudinile în care este surprins nudul subliniază dinamica corpului uman, îi accentuează greutatea ori dimpotrivă îi menționează lejeritatea. Carnalitatea devine factor secundar. Lumina este cea care ascunde ori facilitează lectura formelor și înțelegerea volumetriilor.

Mihail Gavril ne propune o serie de lucrări de pictură și de grafică în care culoarea predomină. Îi recunoaștem câteva dintre preocupările constante, coloana fiind unul dintre simbolurile marcante ale operei sale. Albastrul este definitoriu pentru lucrările prezentate; alburile ori rozurile reci completează imaginile selectate de artist pentru această expunere.

Lângă acești doi artiști consacrați o descoperim pe Luxandra Călin-Uricariu cu ale sale panouri decorative. Cu studii aprofundate în direcția imprimeurilor textile, artista creează pe fiecare simeză în parte, puncte de interes. Tehnica serigrafică este cea care predomină în piesele expuse și este firesc să fie așa. Decorative, unicate, operele dezvăluie un anume tip de picturalitate. Motivele la care recurge artista își au originea, cel puțin într-un triptic privilegiat de simeză și de lumină, în spațiul oriental.

Deși lucrările Luxandrei Călin-Uricariu nu sunt numeroase (nici spațiul nu ar fi putut să accepte mai mult) remarcăm intenția creatoarei de a depași cadrele binecunoscute ale tehnicilor de bază pentru imprimeurile textile. Intenția inovatoare se simte și salutăm dorința de libertate resimțită de artistă.

Expoziția celor trei plasticieni, deshisă până pe 21 febr. a.c.) este una bogată care atrage privitorul prin varietatea ofertei; de la pictură la grafica în cărbune, de la grafica picturală la arta decorativă, expoziția poate oferi surprize plăcute și ințiatului, dar și inocentului în materie de artă vizuală.

Roxana Păsculescu, critic de artă