‘ANGLO-LOGOS’ 61 -24 APR., 2020
24 April 2020
‘ANGLO-LOGOS’ 63 -22 MAI, 2020
22 May 2020

‘ANGLO-LOGOS’ 62 -08 MAI, 2020

dav

Forma expresiei exclamative, familiare, pe care vorbitorii nativi ai limbii engleze o utilizează, între altele, pentru a exprima surprinderea/ uimirea/ sau nedumerirea: ‘Oh, my stars and garters‘ întruneşte, în mod vădit, calităţile a ceea ce, în cheia sa anecdotică, am putea numi “membru cu drepturi depline al instituţiei …de forţă” a Umorului  englezesc.

-Ea face parte din familia numeroasă a expresiilor având drept numitor comun cuvintele exclamative introductive: ‘Oh, my X’, precum binecunoscuta: ‘Oh, my goodness’ (“Doamne-Dumnezeule/ O, Doamne Sfinte/ sau Dumnezeule Mare”, în trei dintre variantele de echivalare  din limba română), sau amuzanta, prin excelenţă: ‘Oh, my giddy aunt’ (“Văleu…/ sau Aléi, mătuşica mea buimacă”), în variantă neoficială de traducere), folosită de către aşa-numitul “Părinte al literaturii engleze”, poetul medieval, Geoffrey Chaucer, în cuprinsul “Povestirii Cavalerului” (‘The Knight’s Tale’), parte a nemuritoarei sale colecţii: ‘The Canterbury Tales’ (“Povestirile din Canterbury”)

-Prima şi cea mai îndreptăţită întrebare pe care şi-o poate pune orice vorbitor non-nativ al limbii engleze este, desigur, cum au ajuns “stelele” şi “jartierele” să configureze semnificaţia de profunzime a savuroasei expresii de referinţă. Răspunsul se află la hotarul dintre legendă şi realitatea istorică, leagăn al originilor pitoreşti, prin excelenţă, ale acesteia.   

-Aşadar, istorisirea cu iz de legendă, acreditată drept sursă a exclamaţiei vizează un bal organizat la Calais, în Franţa, de către unul dintre iluştrii reprezentanţi ai Casei Regale de Plantagenet, Regele Edward al -III-lea /1312-1377/. Cu acel prilej, partenera de dans a suveranului ar fi pierdut sau–în varianta cronicărească mai răutăcioasă!– ar fi lăsat să-i cadă una dintre jartierele albastre “din dotare”: galant, regele ar fi ridicat-o, gestul său stârnind, printre privitori, un val de chicoteli şi persiflări. Monarhul ar fi tăiat pe loc elanul zeflemiştilor, rostind o replică memorabilă pentru posteritate:

  •    ‘Messieurs, honni soit qui mal y pense! Ceux qui rient maintenant seront un jour très honorés d’en porter une semblable, car ce ruban sera mis en tel honneur que les moqueurs, eux-mêmes le rechercheront avec empressement.’
  •     “Domnilor, ruşine aceluia care se gândeşte la rău!  Cei  ce  râd  acum  se  vor  simţi, într-o zi, foarte onoraţi să poarte o panglică asemănătoare, întrucât ea va                                 dobândi un astfel de loc de onoare încât zeflemitorii înşişi o vor căuta cu mare ardoare.”

-Dacă “împricinata” parteneră de dans a Regelui Edward al III-lea va fi fost Lady Catherine de Grandison Montagu, Contesă de Salisbury  sau  Joan, Contesă de Kent, una dintre cele mai vestite şi elogiate frumuseţi ale epocii şi verişoara aceluiaşi suveran, ambele …candidate extraconjugale la inima puternicului cap încoronat englez, nu s-a putut stabili cu precizie.

-Fapt este că, în jurul anului 1348, regele avea să-şi pună în operă intenţia exprimată în faimoasa lui replică, odată cu instituirea Ordinului Jartierei, desemnat, în limba engleză, prin titulatura completă: The Most Noble Order of the Garter, clasat, în ierarhia distincţiilor din Regatul Unit, drept cel mai înalt ordin cavaleresc, civil şi militar, acordat personalităţilor recunoscute pentru servicii deosebite aduse statului sau suveranului britanic, ordin perpetuat până în prezent.

-La origini, deci aşa cum apare în portretele Regelui Edward al -III-lea, în calitate de purtător al înaltei distincţii, …jartiera albastră, de formă circulară, terminată într-o cataramă petrecută şi cu unul dintre capete lăsat liber în jos, inscripţionată, în litere de aur, cu deviza Ordinului: ‘HONI • SOIT • QUI • MAL • Y • PENSE’, încadra o cruce roşie pe fondul unui scut alb. Pe parcurs, însă, au apărut mai multe versiuni de design pe aceeaşi temă, printre care stele albe, albastre sau de alte culori, în opt colţuri, pe fundalul cărora figurează emblematica jartieră albastră, cu o cruce roşie în centru.

dav

Stelele s-au numărat, altminteri, de-a lungul secolelor, printre entităţile favorite în configurarea expresiilor exclamative britanice, printre care, bunăoară: Bless my stars‘ (“Binecuvântate-mi fie stelele”), sau: Thank my lucky stars‘ (“Mulţumesc stelelor mele norocoase”), ambele invenţii lexicale ale secolului al 17-lea –rolul astrelor în determinarea destinelor umane fiind, atunci şi dintotdeauna, de altfel, unul perceput, în general, în mentalul colectiv, drept unul semnificativ, dacă nu hotărâtor–.

-Întrebuinţarea, în context exclamativ, a termenului ‘stars‘ este atestată documentar, potrivit specialiştilor, încă din secolul al 16-lea, atunci când, de pildă, dramaturgul, poetul şi traducătorul englez, Christopher Marlowe /c.1564-1593/, unanim recunoscut drept cel mai proeminent tragedian al epocii elizabetane, l-a utilizat în paginile piesei sale: ‘The Troublesome Reign and Lamentable Death of Edward the Second’ (“Tulburata domnie şi întristătoarea moarte a lui [a Regelui] Edward al Doilea”), publicată în jurul anului 1593:

  • O my stars! Why do you scowlunkindly on a king?’
  • Pe ale mele stele! La ce priveşti chiorâş spre o regească faţă?”

-Sintagma ‘stars and garters‘ a fost întrebuinţată drept denumire generică pentru însemnele unor înalte demnităţi în stat şi, prin extensie, pentru deţinătorii acestor poziţii marcante. Un exemplu ilustru în acest sens figurează într-un scurt fragment din poemul eroicomic, de factură satirico-discursivă: ‘The Rape of the Lock’ (“Răpirea buclei”), publicat în jurul anului 1712, creaţie a unuia dintre cele mai mari nume ale liricii engleze, poetul, scriitorul şi traducătorul, Alexander Pope /1688-1744/:

  • ‘While Peers, and Dukes, and all their sweeping train, And Garters, Stars, and Coronets appear.’
  • “Iar în răstimp se-adună Pairi, şi Duci, cu-al lor alai pompos cu tot, Şi Jartiere, Stele, şi Cunúni.”

-Lexicologii documentarişti ai expresiei sunt de părere că nu este exclus ca ‘Oh, my stars and garters‘, utilizată în calitate de exclamaţie umoristică, să fie o combinaţie dintre sintagmele exclamative precedente înglobând termenul ‘stars‘ şi sintagma ‘stars and garters‘, asociată onorurilor acordate celor puternici şi merituoşi.

-Cel mai timpuriu exemplu cunoscut, care face aluzie metaforică la această foarte probabilă şi interesantă combinaţie lexicală figurează în două versuri, parte a unei poezioare comice apărută într-un număr din anul 1765 al unei prestigioase publicaţii literar-artistice londoneze: ‘The London Magazine’a doua cea mai veche din Anglia, după ‘Gentleman’s Magazine’–:   

  • ‘Supper  at  such  an  hour!
    My  stars  and  garters!  Who  would  be,
    To  have  such  guests,  a  landlady’
  • “Cină  la  ástă  oră!

Pe-a’ mele  stele  şi  jartele!  Cine-o  primi  atáre  oaspeţi,

De  bună  seamă,  vreo  hangiţă”

-Exclamaţia figurată, cu încărcătură umoristică: ‘stars and garters‘ a rămas şi astăzi în strânsă legătură –la propriu!– cu serviciile furnizate de “hangiţa” din micul vers de secol 18 (engl: ‘landlady’), având în vedere că această asociere insolită de …”astral şi mundan“, cu origini răsunătoare, a fost adoptată ca denumire-însemn al bunei dispoziţii pentru un număr semnificativ de pub-uri de pe întreg teritoriul Marii Britanii…

-Expresia a fost adoptată, altminteri, şí pe tărâm american, unde se foloseşte, la ora actuală, suficient de frecvent încât să fie considerată a fi chiar un americanism, în pofida, iată, a rădăcinilor sale engleze, get-beget.  

-În susţinerea acestei realităţi a prezentului, se avansează un exemplu notabil, care evidenţiază expresia într-un scurt fragment de dialog din seria televizată de desene animate: ‘Grim and Evil’, creată, în anul 2001, pentru un celebru canal de televiziune american, specializat în acest gen de producţii:

  • Billy’s Mom:  ‘Oh, my stars and garters! What happened in here?’

Billy:  ‘Grim conjured up this…’

  • Mama lui Billy:  “Vai de mine, pe stele şi jartiere! Ce s-a-ntâmplat aici?”

Billy:  “Grim a venit cu ideea asta…”

********

dav

-Din pleiada de expresii idiomatice, informale, ale căror tâlcuri profunde sunt îmbrăcate în “haina” plină de culoare a umorului englezesc face parte şí expresia imperativă: ‘Don’t keep a dog and bark yourself!(“Nu ţine /un/ câine ca să latri tu în locul lui!“), …cu varianta interogativă:Why keep a dog and bark yourself?(“De ce-ai ţine…// La ce bun…/ sau Pentru ce să ţii un câine ca să latri tu în locul lui?“)

-Această expresie cu valoare proverbială se foloseşte cu referire la o persoană care, după ce angajează pe cineva calificat ori apelează la altcineva pentru a-i face un anumit serviciu sau anumite treburi, ezită în a-l lăsa pe cel plătit ori solicitat să se achite de sarcini, fie din lipsă de încredere, fie din temerea că această mână de ajutor nu i-ar presta munca de calitate scontată, ajungând, astfel, să se ocupe de toate ea însăşi.

-O variantă pusă într-un context uşor diferit faţă de cea/ cele/ de la ora actuală  a fost identificată, ca parte a celui mai timpuriu fragment de text, în paginile cărţii scriitorului eufuíst englez, Brian Melbancke /Milbank/ (fl.1583) /n.b.: “eufuísmul” (engl: ‘eúphuism’) fiind varianta engleză, elizabetană, a manierismului european, caracterizat/ă/ printr-un limbaj sofisticat până la preţiozitate/, …carte intitulată –şi redată, aici, în grafia modernă a limbii engleze–: ‘Philotimus: The War Between Nature and Fortune’ (“Philotimus: Încleştarea dintre Natură şi Ursită”), publicată la Londra, în anul 1583:

  • ‘It is small reason you should keep a dog, and bark yourself.’
  • Puţină chibzuinţă dovedeşti ţinând pe lângă casă un câine şi hămăind tu însuţi în locul acestuia.”

-Documentariştii expresiei consideră că opţiunea autorului pentru a introduce în titlul cărţii sale numele eminentului medic grec, trăitor în secolul al IV-lea î.e.n., Philotimusdiscipol al ilustrului Praxagoras– nu este întâmplătoare, având în vedere apartenenţa acestuia la Şcoala Dogmatică –aceea care, în esenţă, nu nega necesitatea tratamentelor experimentale, însă le condiţiona punerea în practică de analize riguroase, prealabile, ale ‘cauzelor ascunse’ ale maladiilor, prin mijocirea raţiunii sau a gândirii logice (engl: ‘reason/ing/’)–. Aluzia la orientarea dogmatică a marcantului slujitor antíc al lui Hipocrat este, astfel, cât se poate de vădită, datorită folosirii termenului reason, pe care scriitorul englez îl plasează în contextul expresiei de referinţă.

******** 

btrmdn

-Impregnată cu bună dispoziţie, însă în doze…”supradimensionate”, invers proporţionale, dacă se poate spune astfel, cu forma sa, este şí micuţa sintagmă idiomatică: ‘In stitches‘. Pentru majoritatea vorbitorilor români ai limbii engleze, cu un nivel mediu de expertiză, sunt, îndeobşte, cunoscute înţelesurile primare ale substantivului: ‘stitch‘, şi anume: “cusătură/ însăilătură/ sau copcă”. Dar, ca orice expresie idiomatică, nici cea de referinţă nu oferă satisfacţia reprezentării ei în cheia sensului/ ori a sensurilor proprii, aşa încât traducerea ei corespunzătoare în limba română nu este, nici pe departe, aceea de: “în cusături/ cu însăilături/ sau  prins în copci”.

-‘In stitches‘ se întâlneşte, de regulă, în contexte verbale precum:

  • to be in stitches‘/ sauto laugh (oneself) in stitches‘ (= “a fi pe jos de râs// a râde până (de) nu mai poate// a muri…/ a se prăpădi…/ a se strica…/ ori a se tăvăli de râs// a râde cu lacrimi  sau  cu gura până la urechi// ori a-l durea burta de (la) (atâta) râs“);
  • to have…/ sau to keep someone in stitches‘ (= “a face pe cineva să râdă în hohote/ cu lacrimi, etc/ ori a-l ţine numai într-un râs“.

-Forma sintagmei: ‘in stitches‘, care defineşte această manifestare de râs paroxistic devine, însă, lesne de descifrat sub aspect semantic, dacă avem în vedere cel de-al doilea înţeles major al acesteia –atestat încă din perioada limbii engleze vechi sau anglo-saxonă–, şi anume acela de: “junghi“, la propriu (durerea intensă, pătrunzătoare, îndeobşte de scurtă durată, resimţită în regiunea intercostală sau în alte puncte ale corpului). Or asocierea dintre râsul extrem şi disconfortul fizic sau chiar durerea cauzată de încordarea pe care o presupune această formă de reacţie umană este surprinsă de mica expresie idiomatică la modul superlativ. 

-Folosirea, pentru prima oară, a uneia dintre formele acestei expresii idiomatice îi este, îndeobşte, atribuită lui William Shakespeare, opera de referinţă fiind comedia romantică: ‘Twelfth Night’ (“A Douăsprezecea Noapte”), publicată în jurul anului 1602:

  • ‘If you desire the spleen, and will laugh yourself into stitches, follow me.’
  • “De tu plictisul îţi doreşti, şi-a hohotí-n cascade, hai şi urmează-mi paşii.”

/versiune neoficială de traducere/

-În mod cel puţin surprinzător, însă, în pofida contextului ilustru al întrebuinţării ei, care ar fi fost de aşteptat să o propulseze în linia întâi a uzanţei lexicale a generaţii de generaţii de vorbitori, experţii nu i-au mai identificat nicio altă atestare documentară până în secolul al 20-lea, …1914  fiind anul asociat celei mai timpurii astfel de atestări non-shakespeariene, şi anume un fragment de recenzie gazetărească dintr-un ziar intitulat ‘The Lowell Sun’:

  • ‘There’s a new face among the members in Ben Loring, a natural-born comedian, who seems to have no difficulty whatever in keeping his audience in stitches of laughter and glee.’
  • “Ben Loring e o figură nouă printre membri, un comedian înnăscut, căruia pare să nu-i fie greu câtuşi de puţin să-şi ţină publicul în cascade dezlănţuite de râs şi voie bună.”

-Cât despre versiunea curentă a scurtei, dar …cuprinzătoarei expresii idiomatice ‘in stitches‘, aceasta a început să fie utilizată, potrivit aceloraşi voci autorizate, odată cu anii 1930.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *