‘ANGLO-LOGOS’ 60 -10 APR., 2020
10 April 2020
‘ANGLO-LOGOS’ 62 -08 MAI, 2020
8 May 2020

‘ANGLO-LOGOS’ 61 -24 APR., 2020

Credit foto: Arhiva personală SILVIA BLENDEA

-Una dintre cele mai populare şi îndrăgite expresii idiomatice ale limbii engleze britanice, cu o formă pe cât de bizară, pe atât de hazlie este: ‘(It’s) Rain(ing) cats and dogs‘, …”A ploua…/ sau  Plouă cu pisici şi câini“, în traducere textuală.

-Această expresie insolită, de factură evident familiară, datând din secolul al 17-lea, reprezintă o autentică provocare profesională pentru specialişti înşişi, întrucât, în pofida cercetărilor asidue derulate de-a lungul timpului, niciun expert nu a reuşit să-i identifice cu precizie sursa.

-Fapt este că la originea ei nu se află nicidecum animale căzute din cer: şi totuşi, această asociere, cel puţin neobişnuită, dintre comunele patrupede domestice şi un fenomen meteo extrem i-a configurat semnificaţia: “A ploua sau a turna cu găleata// A ploua cu spume/ cu sete/ sau torenţial// A fi potop/ prăpăd(énie)/ sau rupere de nori// A se rupe báierele cerului/ sau  ale  norilor“.

-Tocmai pentru că atât motivul, cât şi inventatorul acestei vechi expresii rămân o necunoscută, în jurul ei au proliferat numeroase derivaţii speculative, toate la fel de interesante şi pline de culoare, şi –deşi aptă de a nu “germina” niciodată– cu o infimă sămânţă de plauzibil…

-O descriere naturalistă prin excelenţă, altfel spus, zugrăvirea imaginii dezolante şi macabre a străzilor invadate de stârvuri de animale, dejecţii şi resturi menajere în urma unei astfel de ploi dezlănţuite a fost realizată de către celebrul satirist, eseist, pamfletar politic, poet şi cleric anglo-irlandez, Jonathan Swift /1667-1745/, în paginile poemului său satiric: ‘A Description of a City Shower’ (“Descrierea unei averse citadine”), publicat, pentru prima oară, în colecţia din anul 1710 a revistei literare şi mondene londoneze, ‘Tatler’ (“Flecarul”):

  •     ‘Sweeping  from  butchers’ stalls, Dung, Guts,  and  Blood,
      Drown’d  Puppies,  stinking Sprats,  all  drench’d  in  Mud,
      Dead  Cats  and  Turnip-Tops come  tumbling  down  the  Flood.’
  • =   “Pe  sus  luáte  din  măcelării, Gunoaie,  Măruntaie, dar  şi  Sânge-n snopi,                             

Căţei  ‘necaţi,  Scrumbii  scârnave,  toate  ‘ncleiate  în  Nămol,

                  Şi  Mâţe  Moarte,  Napi  Porceşti  se-nvălmăşesc,  purtate  de  potop.”

-Poemul reprezintă o demascare satirică a societăţii londoneze contemporane autorului, iar semnificaţia acestei scrieri a fost îndelung dezbătută. Prezenţa, între unele toponime (nume de locuri) menţionate de Swift în creaţia sa, a râului Fleet care, altminteri, asemenea oricărui alt râu londonez, în perioada anilor 1710, era un canal colector deschis, le-a sugerat, iniţial, specialiştilor posibilitatea ca acest curs de apă să fi fost punctul de reper avut în vedere de scriitor  în  realizarea scenei  potopului.

-Astfel, este cât se poate de plauzibil ca leşurile de animale, între care, desigur, câini şi pisici, dar şi dejecţii, deşeuri şi diverse alte reziduuri, odată aruncate în râu, să fi fost expulzate pe străzile oraşului, la ieşirea din matcă a cursului de apă în condiţii de vreme extremă, în speţă, furtună şi ploaie torenţială. Cu toate acestea, stârvurile de animale, în particular, erau o prezenţă comună atât în râuri, cât şi pe străzile oraşelor şí pe vreme uscată, or tocmai de aceea lexicologii au conchis, totuşi, că nu există un motiv bine întemeiat pentru a asocia imaginea animalelor moarte din râul Fleet exclusiv cu ploaia.  

-Chiar dacă, de-a lungul timpului –aceasta incluzând şí secolele al 17-lea şi al 18-lea–, s-au înregistrat fenomene neobişnuite, constând din ridicarea în aer şi, implicit, căderea pe sol a unor vietăţi de dimensiuni mici, precum broaşte sau peşti, din pricina unor turbulenţe atmosferice severe, nu există nicio dovadă atestată, menită să certifice vreo legătură între dislocarea acestor vietăţi din habitatul lor natural şi forma dar, mai ales, …conţinutul  expresiei de  referinţă.   

-La întrebarea dacă, totuşi, ar exista o posibilitate infimă ca animalele de companie să …”plouă”, unele voci autorizate oferă două răspunsuri, însă tot în cheie ficţională, mai precis, mitologică: este vorba, astfel, despre cei doi lupi feróce: Geri şi Freki după unele surse, contestabile, însă: câini“–, intraţi în legendă drept însoţitori în bătălii ai lui Odin, zeul suprem din mitologia nordică.

-Spirit furibund şi neobosit prin excelenţă, asemuit de către vechii scandinavi cu uraganul dezlănţuit, terifiantul stăpânitor al cerului şi al pământului obişnuia să cutreiere tăriile în lung şi în lat, călare pe Sleipnir, calul său înaripat, cu opt picioare, făcând incursiuni tumultuoase până în străfundurile tărâmului morţilor, al căror suveran era, deopotrivă. De aici, unele credinţe populare –cu precădere în rândul navigatorilor–, conform cărora câinii lui Odin ar întruchipa, prin asociere evidentă cu atributele temperamentale ale necruţătorului lor stăpân, ploaia vijelioasă …implicit, o primă origine prezumtivă –şi aceasta, doar…pe jumătate!– a expresiei.      

-Povestea arhi-cunoscută şi imortalizată în nenumărate creaţii artistice, de-a lungul timpului, a vrăjitoarelor care luau, adeseori, forma însoţitoarelor lor favorite: pisicile,cu prilejul incursiunilor malefice pe cozi de mătură, în bătaia vântului rezidă, la rândul ei, la baza originii speculative cu aceeaşi …jumătate de măsură şi infirmată, desigur, în lipsa oricăror atestări documentare.

-S-a mai sugerat, în numeroase rânduri, în diverse medii informative, şi faptul că pisicile şi câinii ar fi fost …”măturaţi” de pe acoperişurile caselor de ploile torenţiale specifice Insulelor Britanice. Această poveste, cusută cu aţă albă a fost reactualizată sub forma unui mesaj de e-mail, cu titlul: ‘Life in the 1500s’ (“Viaţa în anii 1500”), text care a început să circule pe internet în anul 1999 şi a cărui cea mai concludentă parte a fost formulată după cum urmează:

  • «I’ll describe their houses a little. You’ve heard of thatch roofs, well that’s all they were. Thick straw, piled high, with no wood underneath. They were the only place for the little animals to get warm. So all the pets: dogs, cats and other small animals, mice, rats, bugs, all lived on the roof. When it rained it became slippery so sometimes the animals would slip and fall off the roof. Thus the saying: ‘it’s raining cats and dogs‘».
  • = “O să le descriu, pe scurt, casele. Aţi auzit de acoperişurile de stuf sau paie, ei bine, aşa erau făcute toate. Din straturi suprapuse de paie groase, fără bază din lemn dedesubt. Erau singurul loc unde animalele mici se puteau încălzi. Aşa că toate vieţuitoarele de pe lângă casa omului: câini, pisici şi alte animăluţe, şoareci, şobolani, gândaci, toate trăiau pe acoperiş. Atunci când ploua, acoperişul devenea alunecos, aşa că, uneori, animalele alunecau şi cădeau de pe el. De unde expresia: “plouă cu pisici şi câini“».                                    

-Acest text, de un schematism şi o puerilitate dezarmantă este, fireşte, un nonsens. Chiar dacă nu merită efortul de a fi demontat, lexicologii şi l-au asumat, pentru a înlătura şi cea mai mică umbră de încredere în această înşiruire de supoziţii …virale. Astfel, suntem atenţionaţi că, pentru a da crezare acestei poveşti, ar trebui să acceptăm faptul că pisicile şi câinii trăiau pe acoperişuri de paie, ceea ce, desigur, era exclus. Şi chiar acceptând ideea bizară a alunecării acestor patrupede domestice din pricina ploilor torenţiale, ar fi trebuit ca ele să stea pe partea exterioară a acoperişului de paie, loc pe care, în virtutea instinctului de conservare, niciun animal nu l-ar fi putut alege –şi nu l-ar alege vreodată– pentru a se adăposti pe vreme rea…

-Conform unei alte sugestii, ‘raining cats and dogs‘ ar proveni dintr-o variantă a termenului francez: ‘catadoupe‘, care înseamnă “cascadă“, teorie care nu se susţine la nivel lexical, întrucât în forma expresiei de referinţă nu plouă doar cu pisici şi invalidată, oricum, la rândul ei, din lipsă de dovezi…

-Mai mult, există o expresie similară care îşi are originea în nordul Angliei, dar al cărei conţinut este, de această dată, unul …inanimat, şi anume –surpriză totală!–: ‘It’s raining stair-rods‘… stair-rods fiind acele bare sau tije decorative, din metal, lemn sau orice alt material dur, utilizate la fixarea unui covor în unghiul dintre două trepte ale unei scări.   

-Se presupune că investirea acestor tije cu sensul metaforic de ploaie torenţială are la bază iluzia optică a unor picături mari de ploaie care, în bătaia puternică a vântului, par să se alungească  substanţial

-Desigur, interpretând această variantă în cheie anecdotică, s-ar putea spune că nimeni, oricât de credul, nu ar lua în serios posibile relatări fantasmagorice despre astfel de bare, învârtejite prin aer, la vreme de furtună şi ploaie şi căzute, mai apoi, pe pământ şi –mai rău!– în capetele bieţilor ţărani din partea locului… Este vorba doar despre o expresie de o plasticitate aparte, care dă impresia grafică a unei ploi torenţiale, ca şi expresia de referinţă.

-Povestea încercărilor de identificare a surselor acestei năstruşnice expresii nu se opreşte, însă, nici aici: şi aceasta, deoarece documentariştii ei o semnalează ca existând în uz sub o formă modificată, în anul 1653, atunci când dramaturgul englez, Richard Brome /c.1590?-1652/ a inclus-o în comedia sa, intitulată: ‘The City Wit or The Woman Wears the Breeches’ (“Învăţatul Cetăţii sau Femeia Poartă Nădragii”), în contextul unei perioade cu vreme rea:

  • ‘It shall rain… Dogs and Polecats‘.
  • = “Va să plouă… cu Câini şi Dihori“.

-Chiar dacă dihorii nu sunt, ci doar áu mărimea unei pisici, deosebirea dintre cele două specii de mamifere, strict în termeni lingvistici, este destul de mică, ceea ce impune concluzia clară că varianta lui Brome era, în esenţă, aceeaşi expresie.   

-Expresia, în forma sa actuală, a apărut pentru prima oară în cuprinsul unui pasaj din cartea lui Jonathan Swift: ‘A Complete Collection of Genteel and Ingenious Conversation’ (“O colecţie completă a felurilor de conversaţie manierată şi ingenioasă”), publicată în anul 1738:

  • ‘I know Sir John will go, though he was sure it would rain cats and dogs‘.
  • = “Stiu că Sir John va porni la drum, cu toate că era încredinţat că o să toarne cu găleata“.                  

-Faptul că Swift făcuse aluzie, cu câţiva ani mai înainte, la străzile inundate şi invadate, între altele, de leşuri de câini şi pisici, pentru ca, mai târziu, să folosească, în mod explicit, expresia ‘rain cats and dogs‘ pare, conform vocilor autorizate, să indice o imagine –cel puţin la nivelul propriei sale reprezentări mentale– punând aceste patrupede domestice în postura centrală de victime ale potopului.

-Ceea ce aparţine, în totalitate, domeniului speculativ este atât inventarea expresiei de către ilustrul satirist, cât şi intenţia lui de a o folosi cu trimitere expresă la peisajul sumbru al animalelor moarte, purtate în trombă, de potop, pe străzile oraşului.

Legendara antipatie dintre câini şi pisicişi, implicit, încăierările lor drept consecinţă a acestei aversiuni reciproce– a fost, şi ea, sugerată drept metaforă pentru vremea vijelioasă, ceea ce reprezintă, cel puţin, o teorie plauzibilă. Din această perspectivă, celor două “tabere inamice” li s-a atribuit calitatea lingvistică de intensificatori” (engl: ‘intensifiers‘), de unde accepţia de: “A ploua rău/ sautare” a expresiei. 

-Unicul adevăr de necontestat, avansat, la unison, de către specialişti, este că orice ar fi existat în mintea inventatorului acestei atât de interesante expresii s-a pierdut pentru totdeauna, spre dezamăgirea multora dintre entuziaştii ei documentarişti, care şi-au asumat înfrângerea la capătul îndelungatului şi provocatorului drum reprezentat de tentativele de a descoperi originea reală a “ploii  cu  câini  şi  pisici“…

********

Credit foto: Arhiva personală SILVIA BLENDEA

-Inspirată tot din lumea animală, de acestă dată, însă, la dimensiuni cu mult mai reduse ale …”actanţilor” este şí simpatica expresie aliterativă, comparativă: ‘As snug as a bug in a rug‘, a cărei formă, din nou, de o plasticitate remarcabilă, sugerează o stare de bine şi/sau de confort deosebit. Şi nici nu s-ar putea altfel, deoarece unul dintre locurile ideale, la propriu, pentru confortul şi siguranţa (calificate, în expresie, prin adjectivul: ‘snug‘) unei gâze (‘bug‘) este culcuşirea în ţesătura deasă şi, implicit, ocrotitoare a unui covor(aş) sau a unei carpete (‘rug‘).

-Astfel, prin extensie metaforică, un om se poate simţi la fel de: în largul lui…/ comod…/ confortabil…/ netulburat…/ nestânjenit…/ în siguranţă…/ sau protejat precum o gânganie într-un  covor“.

-Conform lexicologilor şi istoriografilor britanici, această expresie a fost încredinţată tiparului, pentru întâia oară, în anul 1769, iar pentru a-i trasa evoluţia etimologică, este necesară o clarificare terminologică, mai precis, evidenţierea semnificaţiei termenilor ‘snug‘, respectivbug‘ în secolul al 18-lea.

-‘Snug‘ era folosit, aşadar, la origini, cu sensul de: “bine aranjat/ organizat/ pregătit/ pus la punct/ rânduit/ sau rostuit“, cu referire specifică la activitatea de la bordul navelor sau corăbiilor. Cuvântul a fost întrebuinţat, în acestă accepţie, de către un anume Captain Wyatt,  unul dintre cronicarii care au imortalizat expediţia întreprinsă, între anul 1594 şi 1595, de către un reputat explorator şi cartograf englez, Sir Robert Dudley /1574-1649/, în Indiile de Vest. Titlul complet al acestei cronici, publicată, cel mai probabil, în anul 1595, este: The Voyage of Robert Dudley, afterwards styled Earl of Warwick and Leicester and Duke of Northumberland, to the West Indies, 1594-1595‘ (“Călătoria lui Robert Dudley, înnobilat, mai apoi, cu rangurile de Conte de Warwick şi Leicester şi Duce de Northumberland, înspre Indiile Apusene, 1594-1595″),iar foarte scurtul fragment de referinţă:

  • ‘A very fine snug long ship’
  • = “O corabie lungă, tare fáină şi dichisită

-În cartea sa din anul 1630: ‘The Continuation of Chaucer’s Squire’s Tale’ (“Continuarea Povestirii Cavalerului, de /Geoffrey/ Chaucer”, poetul englez, John Lane /fl.1620/ făcea referire la o altă accepţie a cuvântului ‘snug‘ –sau, probabil, la o formă modificată a înţelesului originar al acestui adjectiv–, accepţie identică, în totalitate, celei de la ora actuală, şi anume:comod şi confortabil(engl: ‘comfortable and cosy‘):

  • Snugging  they  in  cabins  lay  each one’.
  • = “Cuibăriţi  în  voie şedeau, până la unul, în odăi”.
Credit foto: Arhiva personală SILVIA BLENDEA

-Cât despre cuvântul ‘bug‘, nici acesta nu însemna, la origini, ceea ce înseamnă, în principal, astăzi, şi anume: “gândac sau gândăcel/ gânganie/ gâză/ goangă/ sau insectă”, …ci, în mod, poate, cu totul surprinzător pentru noi, în virtutea uriaşelor diferenţe dintre semnificaţiile iniţiale şi cele actuale: “fantomă sau fantasmă/ nălucă/ spectru/ stafie/ vampir/ sau vârcolac(engl: ‘ghost‘  sau ‘ghoul‘).   

Biblia Coverdale (‘The Coverdale Bible‘), compilaţie a predicatorului şi reformatorului ecleziastic englez, Myles Coverdale /1488-1569/, publicată în anul 1535, făcea referire la ‘bugs‘ în această accepţie iniţială, în ‘Psalms’ (“Psalmi”) 91:5 :  

  • ‘So you shall not need to be afraid for any bugs by night, nor for arrow that flies by day’.
  • = “Nu trebuie, dară, să aibi teamă nici de arătările de la ceas de noapte, nici de săgeata ce zboară pe timp de zi”.

-Cum s-a produs mutaţia semantică atât de drastic, astfel încât o fantomă să devină o insectă se află, din nou, sub semnul incertitudinii; fapt este, însă, că înţelesul actual al termenului ‘bug‘ era în uz în jurul anului 1642, cel al publicării, de către clericul nonconformist şi scriitorul religios englez, Daniel Rogers /1573-1652/ a cărţii sale: ‘Naaman the Syrian, his Disease and Cure’ (“Naaman sirianul, boala şi întremarea lui”), un exemplu notabil semnalat de către cercetători  în sprijinul acestei certitudini:       

  • ‘God’s rare workmanship in the Ant, the poorest bug that creeps’.
  • = “Neasemuită lucrare a Domnului în trupul Furnicii, ‘a mai umilă între gângăniile cele târâtoare”.

-Primul exemplu cunoscut al expresiei a fost identificat în paginile aşa-numitelor: “Şase Scene Dramatice, în Proză”, publicate în anul 1769, sub titlul: ‘Garrick’s Vagary: Or, England Run Mad; With Particulars of the Stratford Jubilee’ (“Gărgăunii lui Garrick: sau Anglitera căpiată; Cu amănunturi despre Jubileul din Stratford”), operă dramatică omagială, dedicată lui William Shakespeare –şi transpusă în reprezentaţie teatrală–, semnată de dramaturgul, actorul, directorul de teatru şi producătorul englez, David Garrick /1717-1779/:   

  • ‘If she has the mopuses, I’ll have her, as snug as a bug in a rug‘.
  • = “Dacă are parale, m-oi lipi de dumneaei asemenea unei goange cuibărită-ntr-un ţol“. 
Credit foto: Arhiva personală SILVIA BLENDEA

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *