“TIME IS …ENGLISH”: IN ASTEPTAREA CRACIUNULUI: STRAVECHI OBICEIURI SI TRADITII BRITANICE
4 December 2019
“TIME IS …ENGLISH”: ECOURI ALE EPOCII VICTORIENE IN CELEBRAREA CRACIUNULUI
11 December 2019

‘ANGLO-LOGOS’ 53 -06 DEC., 2019

           

-Podoaba fermecătoare, în lipsa căreia emblematicul brad de Crăciun ar tânji sub aspectul impactului vizual şi al simbolisticii, …şi concepută astăzi în cele mai variate dimensiuni, culori şi design-uri este Globul, desemnat, în mod specific, în limba engleză britanică, prin termenul: ‘BAUBLE‘ [‘bɔːbl].

-Domeniul fascinant, incitant şi, adeseori, surprinzător al etimologiei limbii engleze, în particular, ne relevă faptul că acest cuvânt –dominat, în plan fonetic, de “rotunjimea” sunetului vocalic [o], propriu, de altfel, şí corespondentului său românesc– este de origine franceză. Mai exact, el derivă din b/e/aubelet, un vechi termen folosit, la un moment dat, în Franţa secolului al 14-lea –dacă nu şi mai devreme, conform specialiştilor–, cu accepţia generică de: “jucărie pentru copii“, după ce, iniţial, definea orice decoraţiune sau ornament în culori stridente, ori ceea ce, în uzanţa actuală din limba maternă, desemnăm, în sens propriu, prin: “bibelou“, şi figurat, prin: “fleac…cu varianta de diminutiv, mai pronunţat familiară: flecuşteţ“/ …respectiv:moft“.

-Evoluţia ulterioară a cuvântului a dobândit conotaţii şí mai interesante, în sensul că a ajuns să desemneze, la propriu: sceptrul sau toiagul purtat de către bufonii ori măscăricii regaliporecliţi, de altfel: ‘bauble-bearers‘ (= “purtători de toiag“)–,în epoca Dinastiei Tudor. Prin extensie metaforică şi conotaţie umoristico-peiorativă, ‘bauble‘ mai era şí “eticheta” lexicală aplicată celor …”grei de cap/ nerozilor/ netoţilor/ sau nătângilor“. De aici, şí amuzanta expresie idiomatică, intrată, însă, în uz de-abia în secolul al 17-lea englez: to give /someone/ the bauble (=”a face haz… sau a-­şi bate joc de cineva/ a-şi râde pe seama cuiva/ a-l lua în râs sau în derâdere/ a-l zeflemisi ori ridiculiza“).

-În mod evident, însă, accepţia medievală de obiect pictat în culori vesele, stridente, destinat jocurilor copilăriei şi-a impus supremaţia în timp, ajungând să fie asociată încântătoarei decoraţiuni festive din panoplia vastă a ornamentelor specifice sărbătorilor hibernale –cu precădere, ale Crăciunului– din contemporaneitate.   

********

-O altă decoraţiune festivă, cel puţin la fel de populară şi mult îndrăgită, din perioada sărbătorilor de iarnă este Beteala, desemnată, în limba engleză, prin termenul: ‘TINSEL‘ [‘tɪnsl], mai …”tânăr” cu aproximativ două secole decât cel ante-evocat.

-Datat din perioada timpurie a secolului al 16-lea, acest cuvânt era, iniţial, denumirea atribuită unui tip de ţesătură cu aspect strălucitor, datorat confecţionării prin îmbinarea unor fire din aur sau argint, …denumire preluată tot din limba franceză, mai precis din termenul: étincelle, cu înţelesul de: “scânteie/ sclipire/ sau licăr/ire/“.

-Forma: ‘tinsel‘ a intrat –şi rămas până astăzi–în uzanţa vorbitorilor de limba engleză începând cu secolul al 17-lea, …la capitolul “curiozităţi istorice” fiind demn de menţionat faptul că beteala se folosea, pe de-o parte, mai degrabă la împodobirea sculpturilor cu tematică de Crăciun decât a brazilor propriu-zişi, …pe de cealaltă parte, în scopul de a evoca –la modul simbolic, desigur–, bolta înstelată care veghea asupra legendarei Scene a Nativităţii sau a Naşterii Pruncului Iisus din noaptea magică de Crăciun. Ataşarea de ‘tinsel‘  în brazii de Crăciun pentru a spori strălucirea luminiţelor pâlpâinde ale lumânărilor prinse pe ramurile coniferelor festive este o adăugire ulterioară.

******** 

-Un simbol mistic, asociat mai ales Crăciunului şi investit cu puternice virtuţi tămăduitoare, de îndepărtare a spiritelor malefice şi, implicit, aducătoare de noroc încă din vremea druizilor –preoţii vechilor celți din Galia și din insulele britanice– şi adoptat, de această dată, din lumea vegetală este Vâscul, denumit, în limba engleză: ‘MISTLETOE‘ [‘mɪsltəʊ].

-Şí în mitologia nordică, de altfel, această plantă veşnic verdese aflala mare cinste, fiind privită drept simbol al iubirii şi al prieteniei, de unde şí provenienţa obiceiului actual de a se îmbrăţişa şi săruta sub vâsc la ceasul celebrării Crăciunului sau în momentul trecerii dintre ani.

-Din nou, originea cuvântului este pe cât de interesantă, pe atât de surprinzătoare: ‘mistletoe‘ este un substantiv compus, derivat din doi termeni de sorginte anglo-saxonă, şi anume: mistel‘, care, înlimba engleză veche (Old English) era utilizat, de asemenea, pentru a desemna o substanţă de consistenţă vâscoasă, aplicată pe ramurile copacilor în calitate de capcană pentru păsări, …respectiv: tan, cu accepţiile de: “creangă/ cracă/ ramură/ sau băţ“.

-Modul în care s-a ajuns la asocierea celor doi termeni constitutivi ai substantivului ‘mistletoe‘ este învăluit în incertitudine, una dintre ipotezele avansate fiind, însă, aceea că păsările care se hrăneau cu bobiţele de pe ramurile de vâsc le eliminau, ulterior, pe calea naturală a excreţiei (cu efect de fertilizare a solului). Or din această perspectivă interpretativă, mistelar fi putut denumi, la origini, dejecţiile păsărilor, în sensul –înrudit–, din engleza veche, al substanţei lipicioase, dezagreabile, utilizată drept capcană aviară.

-În ultimă instanţă, fiind în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la definiţiile termenilor din componenţa legendarului ‘mistletoe‘, s-ar putea considera, astăzi, pe cât de bizară, amuzantă şi chiar repulsivă,  iar pe cale de consecinţă, pe atât de opusă ideii de romantism, împărtăşirea unor gesturi de tandreţe, la ceas sărbătoresc, sub nişte rămurele purtătoare ale unui asememea …”stigmat”. Din fericire, însă, chiar dacă potenţial specialist în domeniul etimologiei, niciun vorbitor al limbii engleze nu-şi pune această problemă, căci forţa simbolisticii benefice a ‘mistletoe‘, păstrată cu sfinţenie în virtutea tradiţiei multimilenare, este singura care contează…

********

-Proiecţia lexicală a Darului are drept corespondent, în limba engleză, binecunoscutul: ‘GIFT‘. Mai puţin cunoscute sunt, totuşi, etimologia şi accepţiile istorice ale acestui veritabil “cuvânt de ordine” din perioada sărbătorilor de iarnă, culminând cu Crăciunul:

-La jumătatea secolului al 13-lea, deci în perioada Evului Mediu timpuriu, ‘gift‘ era folosit în sensul larg de: “ceva dat ori acordat de bunăvoie/ sau fără plată de către cineva, altcuiva“.

 -Etimologii indică mai multe surse paralele ale acestuia, printre care, bunăoară, termenul cu forma aproape identică din limba scandinavă veche (Old Norse): gipt, cu varianta grafică: gift, –de sorginte proto-germanică (*giftiz sau *geftiz)–, cea perpetuată până în la ora actuală; jefte, din limba friziană veche (Old Frisian); ghifte, din olandeza medie (Middle Dutch)…sau termenul din limba suedeză, identic, din nou, sub aspectul formei, cu cel englez din prezent.

-Un aspect deosebit de interesant şi, implicit, demn de semnalat este legat de cele două înţelesuri diferite şi, altminteri, total neaşteptate ale termenului gift din limba suedeză: otravă/ sau venin (engl: ‘poison‘/ ‘venom‘), …respectiv: căsătorit” (engl: ‘married‘).

-Această realitate lexicală este cu atât mai interesantă cu cât, în vreme ce şi în alte limbi germanice –în afară de suedeză–, precum norvegiana, olandeza sau germana, s-a păstrat accepţia paralelă de: otravă/ sau venin, …limba engleză veche (Old English) a conservat, în cuvântul ‘gift‘, exclusiv ideea de: “ceremonie nupţială/ nuntă/ sau cununie“, mai exact, semnificaţia: “dar de nuntă /oferit de soţ/“(engl:marriage gift‘),ori ceea ce astăzi se numeşte, în mod uzual: “zestre” (engl: dowry‘).

-Proverbialul ‘gift horse‘ (= “cal de dar“) era, la rândul lui, denumit iniţial: ‘given horse‘ (= “cal dat“), –unde ‘given‘ este forma de participiu trecut a verbului ‘to give‘ = “a da–, …un exemplu în acest sens fiind chiar binecunoscutul proverb:

  • ‘No man ought to look a given horse in the mouth’.
  • = “Niciun om n-ar trebui să caute un cal dat în gură”.

              (⁓“Calul de dar nu se caută la dinţi”, din limba română.⁓)

…proverb inclus în colecţia: ‘Proverbs’, alcătuită de dramaturgul, poetul şi colecţionarul de proverbe englez, John Heywood /c.1497-c.1580/ şi publicată în anul 1546.

Sensul figurat de: “talent înnăscut/ înzestrare nativă/ sau har” datează, conform cercetărilor de specialitate, din jurul anului 1300, acest înţeles fiind derivat, cel mai probabil, din accepţiile, mai timpurii, de: “inspiraţie; putere acordată, conferită saudăruită în chip miraculos ori prin graţie divină“.

Credit  imagini:  Arhiva  personală  SILVIA  BLENDEA

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *