‘ANGLO-LOGOS’ 43-26 APR., 2019
26 April 2019
“TIME IS …ENGLISH”: PARTICULARITĂŢILE TIMPULUI VIITOR AL LIMBII ENGLEZE
29 May 2019

‘ANGLO-LOGOS’ 44-24 MAI, 2019

Credit foto: Arhiva personală SILVIA BLENDEA

-După toate aparenţele, înţelesul verbului prepoziţional: ‘To egg (someone) on‘ este stabilit de binecunoscutul substantiv: ‘egg‘ = “ou“. Şi totuşi, mica expresie verbală idiomatică nu are nici pe departe legătură cu oul de pasăre, şi aceasta deoarece termenul constitutiv: ‘egg‘ este o variantă simplificată a cuvântului ‘edge‘. Astfel, din punct de vedere riguros formal, ‘to egg (someone) on‘ este, de fapt: ‘to edge someone on/ ori to urge someone‘, şi are semnificaţia –cu diverse grade de intensitate– de: “a încuraja/ îndemna/ incita/ instiga/ sau provoca pe cineva să facă un anumit lucru“.

-Foarte interesant, însă, din perspectivă etimologică, este faptul că atât ‘egg‘, cât şi ‘edge‘ sunt derivatele aceluiaşi termen din limba scandinavă veche (engl: ‘Old Norse‘): eggja, care desemna, în particular, tăişul ascuţit al unei săbii. Or, prin extensie speculativă sau printr-un exerciţiu imaginativ, am putea presupune că persoanele care acţionau într-o anume direcţie sub înrâurirea acestui imbold verbal ar fi putut face, cândva, tot atât de bine, anumite lucruri sub presiunea ameninţării cu sabia…  

-Conform specialişilor, ‘egg‘ a început să fie folosit, în calitate de verb, în cuprinsul unor texte din secolul al 13-lea, sub forma: eggede, varianta sa prepoziţională: ‘egg on‘ fiind atestată de-abia în anul 1567, în paginile traducerii: ‘Horace his arte of Poetrie, pistles, and Satyrs, Englished’ (“Horaţiu: arta sa poetică, epistole şi satire în straiele limbii engleze”), operă a clericului şi poetului englez, Thomas Drant /c.1540-1578/:

  • ‘I’ll egg them on to speak something, which spoken may repent them.’
  • = “Va să-i îmboldesc să spuie ceva, ca prin ceea ce vor grăi să-şi afle căínţă.”

******

-Transparenţa, din punctul de vedere al semnificaţiei, este cu mult mai evidentă în cazul expresiei idiomatice: ‘To eat humble pie‘. Aşadar, traducerea ei textuală: “A mânca plăcintă umilă” oferă indiciul pentru accepţia figurată a acesteia, şi anume aceea de: “a adopta o atitudine supusă, smerită, încărcată de părere de rău şi regrete, în special atunci când este vorba despre recunoaşterea ori asumarea unei greşeli sau a unei víni“.

-De la jumătatea secolului al 19-lea, în S.U.A., despre persoanele aflate în situaţia de a-şi înghiţi cuvintele(engl: eat one’s words) prin retractarea unei afirmaţii sau dezicerea de un anumit lucru se spunea că…”mănâncă sau consumă carne de cioară(engl: eat crow‘, …într-o variantă anterioară: ‘boiled crow = “carne de cioară fiartă”). În Marea Britanie, “se mănâncă”, însă, exclusiv, …”plăcinta umilinţei” –’eat humble pie‘–. Lipsa de palatabilitate a cărnii de cioară, fie ea fiartă sau pregătită în orice alt fel este de netăgăduit, ceea ce va fi inspirat, în mod pe cât de insolit, pe atât de plastic, atitudinea retractilă definită de forma americană a expresiei idiomatice.

-Cât despre originea britanică a expresiei, aceasta este cu mult mai veche, etimologii indicând drept perioadă de referinţă, în acest sens, secolul al 14-lea. Astfel, în epocă, ‘numbles‘ era denumirea (substantiv colectiv) atribuită organelor de animale (inimă, ficat, intestine), în special a celor de căprioară, definite, la ora actuală, prin termenii sinonimi: ‘offal‘, respectivlights‘ (= “măruntaie“).

-Secolul al 15-lea este semnalat drept perioada istorică a mutaţiei termenului ‘numbles‘ în ‘umbles‘, deşi se pare că aceste două cuvinte au continuat să coexiste, pentru un timp. S-au identificat, astfel, numeroase referinţe la ambii termeni în cuprinsul unor texte elaborate în limba engleză veche şi medie, începând cu anul 1330.

-‘Umbles‘ erau folosite, în calitate de ingrediente, în prepararea plăcintelor, dar prima atestare a sintagmei ‘umble pie‘ a apărut, conform cercetărilor de specialitate, de-abia în secolul al 17-lea. Samuel Pepys /1633-1703/, celebrul cronicar din perioada domniei regelui Charles al II-lea al Angliei făcea, bunăoară, referire la aceste plăcinte, în consemnările din anul 1662, respectiv 1663, din cuprinsul nu mai puţin faimosului său jurnal privat /1660-1669/:

  • ‘I having some venison given me a day or two ago, and so I had the umbles baked in a pie, and all very well done.’
  • = ‘Având nişte carne de vânat ce mi-a fost dăruită cu vreo două zile în urmă, am preparat o plăcintă, bine pătrunsă, din măruntaie.’

…respectiv:

  • ‘Mrs Turner came in and did bring us an Umble-pie hot out of her oven, extraordinarily good.’
  • = ‘Doamna Turner a venit şi ne-a adus o plăcintă cu măruntaie abia atunci scoasă din cuptor, nespus de gustoasă.’

-Etimologii consideră denumirea acestui gen de plăcinte drept cauză posibilă a mutaţiei de la ‘numbles‘ la ‘umbles‘. ‘A numble pie‘ ar fi putut deveni, astfel, ‘an umble pie‘ în acelaşi mod în care, de pildă, ‘a napron‘ a devenit ‘an apron‘ (= “un şorţ”) sau  ‘a nadder‘ < ‘an adder‘ (= “o viperă”), printr-un procedeu foarte comun, denumit, între altele, în lingvistica istorică: “falsă separaţie ori diviziune” sau “resegmentare” (n.b.: se observă eliminarea consoanei iniţiale: /n/ de la substantivul precedat de articolul nehotărât a‘[ə] (= un“/ “o“), articol care precedă invariabil, de altfel, substantivele care încep cu o consoană sau cu o semi-vocală …şi alipirea acestei consoane articolului nehotărât, care devine, astfel: an‘ [ən] = forma alternativă folosită, altminteri, în mod curent, în limba engleză,  înaintea substantivelor care încep cu o vocală).

-Adjectivul ‘humble‘ [‘hʌmbl], care înseamnă: “de natură/ origine/ rang/ poziţie/ ori condiţie socială modestă/ inferioară/ sau umilă” este foarte apropiat, ca sonoritate, de substantivul ‘umble‘ [‘ʌmbl]. Or tocmai această asemănare pregnantă, dar şi faptul că ‘umble pie‘ era consumată, adeseori, de persoane de condiţie umilă ar fi putut reprezenta cu uşurinţă motivul pentru care ‘eat humble pie‘ a ajuns să dobândească accepţia idiomatică de la ora actuală.

******

Credit foto: Arhiva personală SILVIA BLENDEA

-Una dintre cele mai populare şi mai des invocate maxime în prezent este: ‘An apple a day keeps the doctor away‘, fapt lesne de înţeles, având în vedere mesajul sau îndemnul explicit al acestei expresii proverbiale la opţiunea pentru un mod de viaţă sănătos, care stă la îndemâna oricui. Tocmai de aceea, ea are corespondent perfect în limba română, fie că alegem redarea mot-à-mot: “Un măr pe zi ţine doctorul departe/ la distanţă orite fereşte de doctor“, fie versiunile de traducere versificată: “Un măr pe zi, de doctor te va ferí“, sau:Un măr pe zi şi doctorul nu va veni/ sau te va ocoli“. 

-Este cunoscut, îndeobşte, faptul că această zicere cu impact universal face parte din tezaurul lexical al limbii engleze. Poate nu la fel de cunoscută, însă, este originea sa galeză, evidenţiată ca atare de ceea ce este considerat a fi cel mai timpuriu text cunoscut care semnalează întrebuinţarea expresiei. Specialiştii au identificat acest text în paginile ediţiei din luna februarie, 1866 a unei reputate reviste londoneze de cultură, cu apariţie trimestrială: ‘Notes and Queries’:

  • ‘A Pembrokeshire proverb. Eat an apple on going to bed, And you’ll keep the doctor from earning his bread.’
  • = “Un proverb din Pembrokeshire. (n.b.: Pembrokeshire sau, în limba galeză: Sir Benfro este un district din sud-vestul Ţării Galilor) Mănâncă un măr înainte de culcare şi vei scoate doctorul din pâine/ sau: …şi nu-i vei mai da doctorului de treabă.”

-Lingviştii britanici certifică, odată cu faptul că, la începutul secolului al XX-lea, se aflau în circulaţie câteva versiuni ale acestei maxime versificate şí atestarea, în anul 1913, a unei variante în dialect devonian, în paralel cu prima menţiune a formei din uzanţa curentă (n.b.: Devon este unul dintre cele mai mari comitate ceremoniale ale Angliei, situat în partea de sud-vest a ţării). Sursa de referinţă este reprezentată de cartea gramaticienei şi folcloristei engleze, Elizabeth Mary Wright /1863-1958/: ‘Rustic Speech and Folk-lore’ (“Vorbire populară şi folclor”), unde autoarea consemnează:

  • Ait a happle avore gwain to bed (Eat an apple before going to bed) An’ you’ll make the doctor beg his bread; or as the more popular version runs: An apple a day Keeps the doctor away.’
  • = “Un măr să mănânci ‘nainte să te culci, Şi doctorul l-oi face pâinea să cerşească; sau, conform versiunii mai populare: Un măr pe zi, de doctor te va păzi.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *