“TIME IS …ENGLISH”: STRĂVECHEA MOȘTENIRE CULTURALĂ A LUNII FEBRUARIE, OGLINDITĂ ÎN OBICEIURI, CREDINȚE POPULARE ȘI TRADIȚII BRITANICE
6 February 2019
“TIME IS …ENGLISH”: VERBE, STRUCTURI VERBALE ȘI ALTE COMPONENTE GRAMATICALE FOLOSITE PENTRU A REDA NOȚIUNILE DE OBLIGATIVITATE ȘI NECESITATE
13 February 2019

‘ANGLO-LOGOS’ 38 -8 FEBRUARIE, 2019

-O expresie din registrul informal al limbii engleze, despre care se poate afirma, cu deplin temei, că emană umor “prin toți porii” este: ‘I’ll eat my hat‘. A-și “mânca …pălăria“este, desigur, un lucru pe care nimeni nu l-ar încerca în realitate, conotația expresiei –al cărei specific constă în situarea ei, cu foarte mici excepții, în context condițional (mai exact, are calitatea gramaticală de propoziție principală/ sau regentă, precedată sau, după caz, urmată de o propoziție subordonată condițională, introdusă prin conjuncția: “dacă” (engl.:’if‘)fiind aceea de manifestare a unei încrederi absolute/ desăvârșite/ sau totale a vorbitorului într-un anumit deznodământ/ finalitate/ sau  rezultat.

Cel mai timpuriu exemplu atestat al expresiei a fost descoperit de către lexicologi în paginile cărții intitulată: ‘Homer’s Travestie’ (‘Parodie după Homer’), o ‘Traducere Burlescă a lui Homer’, după expresia din subtitlu a autorului, Thomas Brydges, carte publicată în anul 1797:

  • ‘For though we tumble down the wall,

And fire their rotten boats and all,

I’ll eat my hat if Jove don’t drop us,

Or play some queer rogue’s trick to stop us.’  

  • = ‘Căci de pe ziduri chiar de-ar fi ca să picăm,

A’ lor pârdalnice corăbii foc să dăm,

Eu pălăria mi-oi mânca de Jupiter nu ne-o trăsni,

Ori altă poznă mare nu ne-o coace, cu gând de-a ne opri.’

-Ilustrul romancier și critic social victorian, Charles Dickens /1812-1870/ a întrebuințat o versiune extinsă a expresiei în cuprinsul primului său roman: ‘The Pickwick Papers’ (Documentele postume ale Clubului Pickwick’), publicat în anul 1837:

  • ‘If I knew as little of life as that, I’d eat my hat and swallow the buckle whole.’
  • = ‘Dacă aș ști atât de puține despre viață, mi-aș mânca pălăria și aș înghiți catarama cu totul.’

-Dicționarul Oxford al limbii engleze (OED) listează o altă formă timpurie a expresiei, și anume: ‘I’ll eat Old Rowley’s hat‘, expresie ieșită, însă, total din uz la ora actuală; Old Rowley era unul dintre caii favoriți ai Regelui Charles al –II–lea, iar numele calului avea să fie transferat, mai târziu, drept poreclă, regelui însuși, celebru, în materie de vestimentație, în general, de acoperăminte capilare, în particular, pentru excentricitatea debordantă. Motivul pentru care arhi-înzorzonata pălărie a acestui cap încoronat a fost aleasă în vederea …”consumului” rămâne neelucidat, cu atât mai mult cu cât o astfel de extravaganță decorativă ar fi dat mult prea mult de furcă unui potențial temerar, dispus ca, pentru a-și proba încrederea nezdruncinată într-un deznodământ anume, să ajungă până la ultimele consecințe, “atacând” acest …”fel de mâncare” neverosimil…

-Dincolo, însă, de savoarea umoristică a imaginii de inspirație regală, revenind în plan  etimologic, trebuie menționat faptul că, din acest punct de vedere, unii cercetători au avansat o derivare alternativă a expresiei. Astfel, așa-numitele ‘hattes‘ erau niște plăcinte medievale umplute cu carne de vițel, de unde derivarea expresiei. În colecția online de rețete din perioada Evului Mediu, adaptate bucătăriei secolului 21, și elaborată de bucătarul-șef, James Matterer, sub denumirea cu rezonanță medievală: ‘The Boke of Gode Cookery’ (‘Cartea bucatelor gustoase’) seprezintă, de altfel, o versiune a unei rețete de ‘hattes‘, despre care se spune că sunt “mici pateuri umplute cu carne, asemănătoare plăcințelelormedievale în formă de pălării“.

-Pe de altă parte, contraargumentele avansate în defavoarea acestei derivări, de factură culinară, a expresiei sunt, practic, de necombătut: în acest sens, se evidențiază faptul că plăcintele ‘hattes‘ erau o creație a secolului al 15-lea, iar cuvântul în sine nu s-a aflat niciodată în circulație suficient de largă încât să fie inclus în paginile autorității supreme în materie de identificare și consemnare a cuvintelor din vocabularul limbii engleze, și anume antemenționatul OED. În plus, în cheie cvasi-anecdotică, se mai afirmă că ‘eat my hat‘ nu apare sub formă tipărită decât după două secole de când …ultima persoană va fi mâncat o ‘hatte‘.

-Totodată, conotația dintotdeauna a expresiei a fost aceea de: “mă supun unui lucru dezagreabil/ sau neplăcut dacă se va dovedi, în cele din urmă, că am greșit crezând într-un anume fel despre ceva“. Or a mânca plăcinte din carne de vițel este departe de a fi neplăcut, astfel încât derivarea nu este conformă înțelesului.

-Cu toate acestea, dincolo de controversele lingvistice, “povestea” plăcintelor medievale inspiratoare ale expresiei ‘I’ll eat my hat‘, și în adevărul căreia cu siguranță și-ar dori să creadă foarte mulți, este una frumoasă, în ciuda lipsei oricărei atestări documentare menită a o valida.

********

-O altă expresie foarte simpatică din registrul familiar al limbii engleze, aflată sub semnul ambiguității interpretative este: ‘Know your onions‘.

-Pentru orice vorbitor al limbii engleze actuale, ‘Know your onions‘ semnifică, fără echivoc: “a fi experimentat/ expert/ în deplină cunoștință de cauză/ sau foarte bun cunoscător într-un anumit domeniu“, …prin extensie:a fi foarte deștept/ priceput/ sau chiarstrălucit“.

-Care sunt, așadar, posibilele origini ale acestei expresii traductibilă, textual, prin: “a-ți cunoaște …cepele” și redată, aproximativ, în propriul nostru registru familiar/ popular de limbaj, prin: “a ști cu ce se mănâncă“?

-Gramaticianul și lexicograful Charles Talbut Onions /1873-1965/ a fost, începând din anul 1895, unul dintre editorii Dicționarului Oxford al limbii engleze și a continuat să elaboreze și alte lucrări de referință pe parcursul unei îndelungate și prestigioase cariere. Ultima dintre aceste lucrări este intitulată; ‘The Oxford Dictionary of English Etymology’ (‘Dicționarul Oxford al etimologiei engleze’), publicat în 1966, la un an după trecerea sa în eternitate. Un cercetător englez, consacrat studiului acestei expresii, consemna, în cheia unui fin simț al umorului, faptul că; “Dacă aș fi un la fel de bun cunoscător pe tărâmul etimologiei precum domnia sa, aș putea spune, cu siguranță, că ‘îmi cunosc cepele‘, fiind foarte tentant să pot afirma că numele său (Onions) este sursa de inspirație a expresiei.”

-Întrebării legitime dacă ‘onions‘, termenul-cheie al expresiei, este de inspirație umană și nu vegetală i se oferă, de către specialiști, un alt răspuns potențial, prin invocarea unui al doilea personaj purtător al numelui Onions: este vorba despre un anume domn S. G. Onions, inventatorul unei serii de monede, cu distribuție unică în școlile engleze, începând cu anul 1843. Aceste monede aveau, de fapt, calitatea de material didactic, menit să îi sprijine pe tinerii învățăcei în însușirea corectă a valorii lirei sterline, a penny-ului, a farthing-ului, respectiv a shilling-ului, diviziuni și subdiviziuni specifice sistemului monetar britanic din acea perioadă (ca, de altfel, și din prezent, mai puțin farthing-ul și shilling-ul). Ele erau asemănătoare monedelor reale, aflate în circulație, și erau marcate cu inscripții precum: ‘4 Farthings make 1 Penny’ (‘4 Farthing fac 1 Penny’) sau ’12 Pence make 1 Shilling’ (’12 Penny fac 1 Shilling’). S-ar putea, prin urmare, presupune cu ușurință faptul că expresia ‘know your onions‘ a fost inventată sub înrâurirea acelei conjuncturi.

-Prima întrebuințare cunoscută, sub formă scrisă, a expresiei ‘know your onions‘ datează, însă, din anul 1920; or dacă este adevărat că expresia s-a “născut” într-o perioadă când lexicograful Charles Talbut Onions își clădise, deja, o reputație solidă în domeniu, potrivirea dintre termenul-cheie al expresiei și numele cărturarului englez este o simplă coincidență. Și aceasta, întrucât expresia “buclucașă” este, în realitate, de origine …americană. Această proveniență este susținută de numeroase referințe din texte elaborate pe tărâm american începând cu anul 1920, însă în Marea Britanie, astfel de referințe nu sunt semnalate mai devreme de a doua jumătate a secolului al XX-lea. Acest scurt fragment dintr-un articol apărut în luna martie, 1922, în paginile revistei lunare, generaliste, americane, ‘Harper’s Magazine‘ este doar un exemplu din multitudinea de publicații și alte lucrări americane în cuprinsul cărora figurează această expresie:

  • ‘Mr. Roberts knows his onions, all right.’
  • = ‘Dl. Roberts e chiar un cunoscător în toată regula.’

-Chiar dacă există și variante ale expresiei, precum: ‘know your oil/ oats/ apples‘, etc (= “a-ți cunoaște uleiul/ cerealele sau grăunțele/ merele“, ș.a.m.d., singura care “a prins”, fiind folosită în mod curent și astăzi, este expresia de referință.

-De ce tocmai “cepele“? Ei bine, la această întrebare s-ar putea răspunde cu o altă întrebare: De ce nu? Explicațiile care relaționează această expresie fie cu legumicultori experimentați, fie, așa cum am văzut, cu numele C.T. sau S.G. Onions sunt, din păcate, doar asocieri forțate. America anilor ’20 a fost un adevărat “teren fertil” pentru expresii …trăsnite, dacă se poate spune astfel, iar ‘know your onions‘ nu este decât una dintre aceste numeroase plăsmuiri lexicale sui-géneris, încărcate de pitoresc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *