Texte şi pretexte – Anul European al Patrimoniului Cultural – digitizarea crucilor de piatră din judeţul Prahova
17 November 2018
DOCUMENTAR: O filă dureroasă din istoria Croaţiei – 25 de ani de la Masacrul de la Vukovar
18 November 2018

Alegerile furate, 19 noiembrie 1946, de Dan Manolache  

Cum se poate pierde libertatea? Cât de repede se pot îngrădi drepturile omului? Cum poate fi trasformată o democraţie în dictatură? Sunt întrebări pe care, poate, ar trebui să ni le punem oricând.  Să privim şi să analizăm cu atenţie şi luciditate realităţile de la noi şi  din jurul nostru, nu pentru a ne ingrijora ci pentru a lua cele mai bune decizii. Ne-ar putea ajuta istoria?  Ne vom întoarce în timp pentru a vorbi despre alegerile ce au pecetluit soarta României, oficializând comunizarea ei şi risipind iluziile că normalitatea ar putea fi reinstaurată. Vom descrie evenimentele petrecute atunci în România citând cateva fragmente din documente de epocă.

                                  Totul a pleacat, în ceea ce priveste această parte de lume, de la un postulat al lui Stalin; “ Acest război nu este ca în trecut; cel ce ocupă un teritoriu îşi impune propriul sistem social. Altfel nu poate fi”. Nici nu a fost altfel.

                           24 august 1946, telegrama adresată Departamentului de Stat de Burton Berry, reprezentantul politic al SUA la Bucuresti. “ Analizând cu toată atenţia orice mărturie despre intenţiile guvernului Groza în privinţa alegerilor, am ajuns la concluzia ca guvernul NU ( repet, NU ) are de gând sa ţină alegeri libere si neingrădite, aşa cum cer hotărârile de la Moscova. Mai mult chiar, atitudinea guvernului român are intregul sprijin al guvernului sovietic.

              Această situaţie impune din partea noastră o hotărâre. Dacă suntem obligaţi să insistăm asupra conformării rezonabile cu deciziile de la Moscova şi prin urmare ne propunem să recunoaştem rezultatul alegerilor din România, oricat de frauduloase ar fi, un spirit elementar de justiţie ne cere acum (repet, acum) să-i informăm ca atare pe liderii partidelor din opoziţie, care îşi bazează existenţa partidelor lor, ca şi propriile lor vieţi, pe buna noastra credinţă.”

                           13 noiembrie 1946, raport al ambasadorului sovietic la Bucureşti, S. Kavtaradze, catre Ministerul Afacerilor Externe al URSS. ”În problema raportului de forţe în alegeri nici conducerea PCR nu are o părere unitară. O parte a acesteia (Gh. Gh. Dej, A. Pauker, Bodnaraş) crede ca Blocul Democratic va primi maxim 60% din voturi, altii considera că 65-70%, însă prin folosirea corespunzatoare a posibilităţilor pe care le dă  legea electorala şi prin utilizarea unei anumite ”tehnici”, toţi speră să ridice numarul voturilor la 90%.” “Tehnica” era fireşte recurgerea la fraudă.

                           25 noiembrie 1946, raportul lui Roy Melbourne, reprezentantul SUA in România, catre Departamentul de Stat. “ Schema falsificării de către guvern a alegerilor a fost evidentă încă înainte ca acestea să aibă loc, iar tactica a fost simpla şi fără scrupule.”

             22 noiembrie 1946, Declaraţia PNT si PNL privind demisia reprezentanţilor celor doua partide din guvern. “ S-a ajuns la un rezultat care constituie o sinistră parodie aunei consultari populare şi la incălcarea făţişă a dreptului poporului român de a-şi expune cuvântul său.”  Comunicatul caracteriza alegerile ca fiind “ pătate cu sânge şi fraudă”.

                          Marele Istoric David Prodan, om de stânga, membru in comisia electorală a circumscripţiei Tămaşa şi-a povestit în memorii experienţa revelatoare pe care a trăit-o atunci şi în urma căreia şi-a dat demisia din Partidul Comunist. “ Rezultatul adevărat, ars pe loc, pe care l-am raportat la întoarcere era de aproximativ 85% pentru opozitie ( naţional- ţărănăşti în frunte) şi 15% formaţiile guvernamentale, cu o exagerare şi aceasta. Partidul, mulţumit de rezultat. Doar atât dorea. Am facut o experienţă surprinzătoare: o disciplină neaşteptată la votare. Alegătorii, bărbaţi şi femei, încolonaţi, pâna seara târziu intrau cate 4 în cabine şi prompt, fără pierdere de vreme, îşi dau votul (cu ştampila) şi lăsau loc următorilor. O ordine şi  disciplină uimitoare, o conştiinţă neprevăzută, impresionantă vădind o maturitate politică care m-a uimit şi un NU categoric.”

             Historia, magistra vitae? Aşa ar trebui….

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *