„Album”. Absurdistan

CRONICĂ DE FILM „Albüm”, debut al tânărului scenarist şi regizor Mehmet Can Mertoglu, care îl are ca director de imagine pe Marius Panduru, este o satiră blândă la adresa societăţii turce. O comedie la foc mic al cărei umor vine din absurdul situaţiilor redate în planuri-secvenţă elegant coregrafiate.

Mehmet Can Mertoglu tratează cu umor unul din subiectele tabu, sensibile, din Turcia – adopţia, un stigmat social atât pentru părinţi, cât şi pentru copil. Însă eventuala dezonoare este mai mult sugerată, într-un film care nu mizează pe livrarea de răspunsuri clare, ci pe un abil joc al ambiguităţilor ce îi lasă spectatorului libertatea de interpretare.

O libertate întărită de opţiunea estetică a lui Mehmet Can Mertoglu, care lucrează aproape exclusiv cu planuri-secvenţă (cadre în mare majoritate largi, fixe şi lungi), în care mizanscena este esenţială (şi ofere destule plăceri).

Cineastul în vârstă de doar 28 de ani aruncă o privire ironică, dar lipsită de aere de superioritate sau cinism, asupra unor tare ale societăţii turce (de la prejudecăţi sau tradiţionalism la bicrocraţie) şi a reflexelor oamenilor obişnuiţi, pornind de la un banal cuplu din clasa de mijloc – Cüneyt, profesor de istorie la liceu, şi Bahar, angajată la biroul local de taxe – care se hotărăşte să adopte un copil.

Motorul narativ şi sursa majorităţii gagurilor este insistenţa cu care Cüneyt şi Bahar ţin ascuns faptul că băiatul lor este adoptat: femeia este fotografiată, pentru albumul familiei, cu o sarcină falsă, iar la această farsă sunt nevoiţi să ia parte doi prieteni de familie şi, cu o lipsă de interes apăsat evidenţiată, un medic şi o asistentă de la o maternitate.

Personajele cu care Cüneyt şi Bahar interacţionează – între care responsabilul centrului de adopţii, două rude venite în vizită, directorul şcolii sau un şef de poliţie – sunt blând ridiculizate, în secvenţe de un comic discret rezultat din scurte dialoguri uşor absurde şi dintr-o mizanscenă inteligentă (Mehmet Can Mertoglu pare influenţat de umorul din filmele lui Corneliu Porumboiu, care l-a avut de altfel director de imagine pe Marius Panduru la „Poliţist, adjectiv”, şi în general de latura absurdă din Noul Cinema Românesc).

Însă primii ironizaţi sunt chiar cei doi anti-eroi, ale căror opinii aparent rasiste ies la suprafaţă într-una din vizitele la centrul de adopţii (fetiţa care le este propusă prima dată este respinsă pe motiv că este urâţică şi că ar avea trăsături ba siriene, ba kurde). Cüneyt pare un profesor blazat şi lipsit de autoritate în faţa elevilor, un microbist oarecare, un gurmand lipsite de maniere. Bahar este o simplă funcţionară, o pasionată de emisiuni TV stupide şi de discuţii frivole. Iar ambii par puţin pregătiţi să fie părinţi – o idee sugerată într-o secveţă în care cei doi dorm, impasibili la plânsetul copilului aproape strivit între ei (comicul momentului rezultă în primul rând din poziţionarea camerei – personajele sunt filmate vertical, de la înălţime, pentru a fi accentuat caraghiosul situaţiei).

Comicul obţinut prin mizanscenă este, în fond, miza estetică majoră a filmului realizat de Mehmet Can Mertoglu. Şi chiar dacă nu este un film revoluţionar, „Albüm” abundă în secvenţe care atestă talentul tânărului cineast turc de a releva, prin îngroşare asumată, absurdul din viaţa de zi cu zi, într-o lume aparent dominată de obsesia imaginii.

„Albüm” a intrat în cinematografe la 25 noiembrie, fiind distribuit în România de Parada Film.