Dosar de patrimoniu- „ Toate drumurile duc la Roma… ”
5 April 2020
#ACASĂ- O campanie Radio România Cultural – actorul Istvan Teglas
6 April 2020

#ACASĂ. Nuvela lui Lev Tolstoi – Moartea lui Ivan Ilici – în lectura lui Victor Rebengiuc. De la ora 15.30

  În lectura lui Victor Rebengiuc, vă propunem să ascultați în acestă săptămână nuvela lui Lev Tolstoi  Moartea lui Ivan Ilici. Nuvela este socotită de critică printre capodoperele scriitorului; un estet ca Nabokov o consideră chiar ”cea mai artistică a lui Tolstoi, cea mai sofisticată și cea mai aproape de perfecțiune”.

   Începută în 1884, nuvela publicată doi ani mai târziu pare o construcție stângace: se deschide cu deznodământul și dezvoltă un soi de paralelism.  Este un procedeu folosit din plin în marile lui romane, dar și în alte nuvele cu temă asemănătoare aceleia din Moartea lui Ivan Ilici. Am putea exemplifica cu  Holstomer. Povestea unui cal, în care nu numai viața, dar și moartea calului se arată mai cu rost decât aceea a stăpânului său, sau cu o alta, intitulată Trei morți, în care mor o cucoană, un mujic, surugiul cucoanei, și un copac, al cărui lemn este folosit drept cruce pe mormântul surugiului. Aici paralelismul indică antiteza.

  În primele pagini din Moartea lui Ivan Ilici asistăm la priveghiul personajului titular.  Felul în care magistratul Ivan Ilici Golovin, odată mort, e privit de colegi, de prieteni și de familie (cu toții mai preocupați de respectarea convențiilor sociale impuse de împrejurare, de partidele de cărți din acea zi și de banii rămași de pe urma mortului, decât de reculegerea la căpătâiul lui) sugerează că aceștia au un mod de a înțelege și de a-și duce viața similar cu al celui de pe năsălie. Acum paralelismul indică sinonimia. Golovin, omul care făcuse toată viața  numai ”ceea ce trebuie”, fusese un tânăr obișnuit, devenise un bărbat așezat, își convertise micile vicii ale tinereții în tabieturi nevinovate, el, care făcuse ceea ce face toată lumea, el, Ilia Ilici se întreabă dacă viața lui nu fusese cumva o greșeală.  Singurul punct luminos din toată existența lui rămâne, constată el,  propria copilărie; singura existență autentică și curată i se pare a fi  aceea a omului simplu care îl îngrijește când cade la pat, nu a lui, a magistratului care poate dicta soarta semenilor săi. Băiatul lui și mujicul Gherasim sunt întrupări  în nuvelă ale celor buni , necorupți încă de viață.  Ei sunt și singurii care îi înțeleg suferința.

  Finalul nuvelei pare enigmatic. Nu-l dezvăluim, cităm numai interpretarea pe care i-o dă Ion Vartic prozei lui Tolstoi: ”În ultimă instanță, sensul adânc, paradoxal al titlului nuvelei, Moartea lui Ivan Ilici, trebuie înțeles pe dos, răsturnat:  Viața lui Ivan Ilici, deoarece, în viziunea tolstoiană finală, între viață și moarte există o sinonimie paradoxală. Cand ea, moartea se termină, se încheie viața. În mod complementar, când viața se sfârșește, nu mai există moarte.”

  Proza lui Tolstoi, o veți putea asculta zilnic, de luni până vineri, în episoade de câte o jumătate de oră. Moartea lui Ivan Ilici de Lev Tolstoi este audiobook-ul din care difuzăm, audiobook produs de Humanitas multimedia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *