A fost odată comunism – O dilemă: avort sau decrețel. Capitolul 18
28 November 2019
A fost odată comunism – Să curmăm îmbuibarea! Capitolul 20
5 December 2019

A fost odată comunism – Școala te luminează dar te și înregimentează. Capitolul 19

 

Radio România Cultural lansează, începând cu 30 septembrie, în anul în care românii sărbătoresc 30 de ani de libertate, două ample proiecte editoriale care se constituie într-o adevărată istorie sonoră a celor 50 de ani de comunism. Aceasta se concretizează în pagini de memorialistică, dându-le glas unii dintre cei mai importanți actori ai scenei românești, dublate de mărturii sonore venite parcă direct din iadul comunist, mărturii cu vocile celor ce au pătimit în închisori.

A fost odată comunism este o rememorare, prin intermediul paginilor de memorialistică, selectate de istoricul Georgeta Filitti, coordonatoarea științifică a proiectului, a celor mai importanţi ani ai comunismului românesc.

Capitolul 19 – Școala te luminează dar te și înregimentează

Școala modernă din România a fost organizată de un absolvent al Politehnicii din Paris, Spiru Haret. La un moment dat, alor noștri li sa- părut, după Primul Război Mondial, că lucrurile nu merg bine cu învățământul liceal și au chemat specialiști din Franța să se consulte cu ei. Aceștia au venit, au cercetat și au spus că sistemul nostru funcționează mai bine ca al lor. Cam aceasta era situația când a venit tăvălugul schimbărilor după 1944. S-a preluat sistemul sovietic, a fost introdusă limba rusă, s-a scos religia, s-au introdus ore de educație patriotică și de ALA (Apărare Locală Antiaeriană) dar, surprinzător, învățământul a păstrat și o doză mare de seriozitate. Evident că nu se pot uita barierele puse unor tineri din cauza dosarelor, nici preferința pentru accesul în învățământul superior, acordată automat celor cu ”origine sănătoasă”. Au mai apărut și școli de îndoctrinare, fabrici de scriitori. Ura nepotolită contra dușmanului de clasă a făcut ca unii copii, cu părinții închiși sau fugiți în străinătate, să nu aibă acces la învățătură. Dar în același timp autoritățile au vădit un anume realism prin organizarea de școli tehnice, profesionale în așa fel încât meseriile de calificare medie să fie prezente pe piața muncii. Obligativitatea ocupării locului unde ai fost repartizat, altfel plăteai școlarizarea, a fost neîndoios un factor de disciplinare, chiar dacă uneori oamenii au fost nemulțumiți. A contribuit la consolidarea și respectarea învățământului și existența miilor de dascăli formați înainte de război, într-un sistem echilibrat, străin de mită și de plagiat. Copiii au fost îndemnați să participe la olimpiade, concurența era la ordinea zilei și mai ales în ceea ce privește științele tehnice rezultatele au fost meritorii. Politizarea a fost prezentă încă din 1945, când pionierii îi scriau lui Stalin și-i povesteau ce învață sau, peste câțiva ani, utemiștii/ uteciștii când își făceau autocritica pentru nu știu ce neîmpliniri pe șantierul Bumbești Livezeni. Acestea au rămas aspecte de suprafață. Simpla comparație a programelor școlare de acum 60-70 de ani cu cele actuale demonstrează o abordare mai calmă, poate surdă la modernizare sau mimetism, dar care dădea rezultate.

Cel care privește mai în amănunt, firește, e plin de dispreț pentru facultățile muncitorești sau învățământul la seral, a căror calitate era discutabilă. Asemenea forme puteau absolvi câțiva oportuniști, agitatori, activiști, ”lucrători cu însărcinări speciale”, dar marea masă a inginerilor, una din specialitățile privilegiate ale regimului comunist, a medicilor, profesorilor de științe pozitive a dobândit o pregătire solidă.

Un număr restrâns de copii, cu părinți în nomenclatură, au învățat în licee anume, nu totdeauna de calitate. Și mai puțini au plecat la studii în străinătate, faimoșii golden boys, lansați în viața politică post revoluționară.Poate investigarea răbdătoare a sistemului de învățământ practicat între 1948 și 1989, cu prelungirea lui haotică până azi, ne va face să înțelegem, într-o mai mare măsură, bunele și relele societății românești de după Al Doilea Război Mondial. Căci, până la urmă, ”spune-mi ce școală ai făcut, ca să-ți spun cine ești”, ni se potrivește tuturor.   

Georgeta Filitti

Ghita Ionecu – Comunismul în România, lectura Claudia Revnic 


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *