A fost odată comunism – Lectura multă și diversă dăunează grav sănătății! Capitolul 15
18 Noiembrie 2019, 06:00
Radio România Cultural lansează, începând cu 30 septembrie, în anul în care românii sărbătoresc 30 de ani de libertate, două ample proiecte editoriale care se constituie într-o adevărată istorie sonoră a celor 50 de ani de comunism. Aceasta se concretizează în pagini de memorialistică, dându-le glas unii dintre cei mai importanți actori ai scenei românești, dublate de mărturii sonore venite parcă direct din iadul comunist, mărturii cu vocile celor ce au pătimit în închisori.
A fost odată comunism este o rememorare, prin intermediul paginilor de memorialistică, selectate de istoricul Georgeta Filitti, coordonatoarea științifică a proiectului, a celor mai importanţi ani ai comunismului românesc.
Capitolul 15 –Lectura multă și diversă dăunează grav sănătății
Un om informat e un om puternic, când citești mult, sub o îndrumare inteligentă, ajungi să gândești, să ai judecăți de valoare, îți construiești personalitatea. Or, tocmai de așa ceva se temeau comuniștii. Obediența, înghițirea adevărurilor fabricate în laboratoarele ideologice de tipul școlilor Jdanov sau Ștefan Gheorghiu, erau ingredientele ideale pentru plămădirea omului nou. Această optică și explică de ce trebuia ascunse, distruse sau ținute la ”Fondul special” lucrări care contraveneau unei formații intelectuale independente, dinamice, dornice să afle tot mai mult.
Bagajul livresc al României de până la 1944 a fost impresionant. Alături de creația internă, atât de expresivă, bibliotecile noastre au cuprins marea literatură a lumii, lucrări de știință, artă, muzică. Cele peste 4000 de conace devastate de comuniști adăposteau ediții rare, de lux, ediții pentru copii, enciclopedii, valori inestimabile ale culturii universale. Dacă inventarul conacelor a fost distrus (la Ghergani, moșia lui Ion Ghica, țăranii care au dat foc cărților se minunau până mai deunăzi de mirosul plăcut ce răzbătea dintre flăcări de la coperțile în lemn de santal ale unor volume), în cazul marilor biblioteci a existat o reținere în a le distruge, s-a recurs la punerea unui număr cât mai mare de cărți sub obroc. Nu le puteai consulta decât cu aprobare specială. În lunga listă de lucrări inaccesibile marelui public figura aproape toată literatura clasică românească (Eminescu, între altele cu Doina lui), istorie (lucrări de A. C. Cuza), economie (opera lui Victor Slăvescu sau Mihail Manoilescu, Virgil Madgearu), beletristică (de exemplu, într-un roman se vorbea de crivățul care bătea de la Răsărit; or, de acolo nu putea veni decât un vânticel mângâietor!), ba și știință, dacă autorul nu era agreat de comuniști (ca Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei). Ca să obții permisiunea lecturii trebuia să fii motivat: pregăteai o lucrare demascatoare, intrai într-o polemică poruncită împotriva cutărui autor, altminteri, pentru propria curiozitate nu ți-era îngăduită consultarea lui Nietzsche, Lombroso sau Malthus.
Până în 1961, absolvenții Facultății de Istorie n-au avut acces direct la majoritatea lucrărilor lui Nicolae Iorga, Gheorghe Brătianu, I. C. Filitti. Aflau de existența lor, ”cărți dăunătoare ale unor istorici burghezi” doar indirect, ca să-i cităm pe profesorii comentatori.În acest marasm s-au întâmplat și lucruri hilare. La o mare bibliotecă bucureșteană, persoana numită să pună la Index cărțile ”cu probleme” fusese, până nu de mult, în viața obișnuită, croitoreasă. Neștiind dacă Titus Livius, cu a sa Istorie a Imperiului Roman, e ”pe linie” sau nu, și-a întrebat un coleg, reputat ca bine informat. Pus pe șotii, omul s-a încruntat și a spus grav: ”A, acesta a fost un fascist nenorocit!” Cu o asemenea etichetă bietul latin a stat la index până în ianuarie 1990.
Georgeta Filitti
Epurarea cărților din România, 1944 - 1964, Liliana Coropca - lectură Monica Davidescu
