Controverse esențiale: Evoluționism / Antievoluționism (pIII): Povestea Omului
18 iunie 2017
Vizionari și idei, p2 – Energia
21 iulie 2017

Vizionari și idei, înaintea timpului lor (1)

În orice definire temporală, secolul al XIX-lea este creditat ca parte dominantă a perioadei moderne. Efervescența ideatică, în toate domeniile, a fost susținută de realizări și a alimentat convingea în capacitatea atingerii celor mai ambițioase țeluri.

În particular, științele, explorarea planetei și privirile neinhibate asupra Lunii și Sistemului Solar au alimentat imaginația – să o numim realistă – a unor autori cu viziuni anticipative remarcabile.

Este probabil că, Jules Verne și Herbert G. Wells au rămas numele majore ale SF-ului modern, și aceasta nu s-a datorat doar talentului și imaginației, aplicate realitaților progresului economic și social.

Cei doi – și nu au fost singurii – au descris tehnologii, tentative, idei și societăți pentru care cunoștințele timpului erau insuficiente. Zborul atmosferic, spre exemplu, pentru a nu mai vorbi de cel spațial, era declarat imposibil pentru aparate mai grele decât aerul. Folosirea apei drept sursă inepuizabilă de energie, știrile teledifuzate, Anticipațiile efectelor progresului științific asupra gândirii umane constituiau veritabile erezii moderne.

Este corectă și remarca „ratărilor” în anticipare; de exemplu – războiul lumilor nu a avut, din fericire, loc, nici călătoria în timp. Meaștrii Anticipației rămân, însă, pe de-a-ntregul scuzabili, față de greșelile viitorologilor contemporani. Spre exemplu, colonizarea Sistemului Solar trebuia să fie, deja, un fapt împlinit și nu un ideal mereu reformulat.

Aceste episoade ale seriei sunt datorate și dedicate preocupărilor de sinteză a anticipației, ale regretatului scriitor și publicist Ion Hobana. Vă oferim fragmente ale unor dialoguri orientate spre realismul vizionar al Maeștrilor Anticipației.

O remarcă este absolut necesară: Ion Hobana a fost un exeget al anticipației dublat de cercetătorul foarte avizat al fenomenelor aerospațiale neidentificate. Un astfel de aliaj tematic predispune pe mulți la „deraieri”, cel puțin de dragul publicității. Prin contrast, atenția și măsura exprimării maestrului Hobana rămân exemplare pentru ereticii contemporaneității.

Prezentul episod cuprinde fapte din istoria, nu doar modernă, a zborului. „Sunt convins că discuția noastră va încerca, poate, într-o măsură, va și reuși să le comunice celor care ne ascultă o seamă de cunoștințe, de noțiuni care demonstrează că zicerea mentorului meu spiritual – Jules Verne – rămâne mereu actuală; spunea el, în tinerețe, că tot ceea ce poate să-și imagineze un om, alți oameni vor fi în stare să înfăptuiască.”

Dispozitivul de zbor cu aripi batante (Ornitopterul)” , „Șurubul zburător” (precursor al helicopterului) și planorul lui da Vinci, desene originale de la sf.sec. al XV-lea, cuprinse în Il Codice Atlantico – aflat în prezent la Biblioteca Ambrosiana, Milano. Ornitopterul ar fi folosit forța picioarelor pentru acționarea aripilor, printr-un mecanism.

De notat că fascinația zborului prin imitarea păsărilor i-a premers chiar și lui da Vinci.

Albatros” – aparatul de zbor imaginat de Jules Verne (romanul „Robur Cuceritorul” – 1886), ”Nautilus” – celebrul submarin din „20000 de leghe sub mări” (1869-1870) și „Columbiad” – capsula-obuz lansată „De la Pământ la Lună”(roman scris în 1865)

În fine, trei ficțiuni „imposibile” ale lui H.G. Wells: „Mașina timplului” (1895), „Războiul lumilor” (1897) și „Omul invizibil” (1897)

redactor Florin VASILIU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *