Texte si pretexte – Invitat, academicianul Răzvan Theodorescu
19 mai 2018
Nuntă regală în Marea Britanie. Prinţul Harry și actriţa Meghan Markle se căsătoresc astăzi
19 mai 2018

Sfârşitul democraţiei, de Dan Manolache

Sintetizând esenţa „democratică” a comunismului, tovarăşul Tomski, şeful sindicatelor sovietice, spunea în 1927: „există şi la noi mai multe partide politice dar principiul fundamental care ne deosebeşte de Occident este următorul: un partid conduce, toate celelalte sunt la închisoare”.

La noi, în 1946, Partidul Comunist se pregătea să conducă şi până să le arunce pe celelalte în închisoare, îşi schimbase vocea asemenea lupului din Capra cu trei iezi. Se prefăcea a fi profund ataşat de tradiţiile democratice cărora se pregătea să le dea lovitura de graţie.

Ce-şi propuneau formaţiunile politice unite în Blocul Partidelor Democratice la 17 mai 1946? Ascultaţi şi vă minunaţi! Mai întâi continuarea regimului democratic în cadrul monarhiei constituţionale. Apoi asigurarea libertăţilor, a cuvântului, a presei, a dreptului de asociere, cea religioasă. De asemenea comuniştii şi aliaţii lor îi asigurau pe români că vor apăra proprietatea individuală asupra pământului că vor democratiza justiţia, vor stimula iniţiativa privată etc, etc

Mai mult chiar, vorbind în numele Frontului Plugarilor dar şi al colegilor din BPD (comunişti, social democraţi), dr. Petru Groza, primul ministru, preciza intr-o adunare electorală desfăşurată pe 2 iunie 1946 la Iaşi: ”Datinile noastre strămoşeşti, trecutul nostru, Regele nostru, Biserica noastră, proprietetea individuală vor fi respectate.” Şi adăuga „ nu facem colhozuri cum vă sperie partidele istorice”.

Adevărat grăiau cu toţii dar, vorba lui nenea Iancu….. vicevercea. Viitorul a dovedit valabilitatea zicalei populare „lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba”.

Ipocrizie, minciună, populism de doi bani…. totul repetat pâna la saţietate. Totuşi alegătorii nu s-au lăsat păcăliţi şi la alegerile din 19 noiembrie 1946, au votat masiv împotriva comuniştilor şi tovarăşilor lor de drum. Din păcate nu a contat, alegerile au fost furate. „Victoria” comuniştilor asupra propriului popor a făcut ca pentru aproape jumătate de secol înRomânia lumina să vină de la Răsărit. A fost mai degrabă o umbră cu reflexe sângerii.

Să ne amintim paşii care au dus atunci România către sfârşitul democraţiei. Învăţăturile trecutului nu sunt niciodată….inutile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *