S-a stins din viață un mare istoric și un mare mentor: academician Șerban Papacostea
6 aprilie 2018
Născut în România – Invitat,istoricul militar Călin Hentea
7 aprilie 2018

Sâmbăta Patimilor – Părintele Constantin Necula descifrează semnificaţia fiecărei zile din Săptămâna Patimilor, la Radio România Cultural

Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns în ziua sâmbetei celei mari. Îndrăznesc să vă spun, deja şoptit, printre lacrimi de grijă dar şi de bucurie, că a Înviat Hristos. Aşa e construită  ziua de azi. Vecernia se uneşte cu dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare şi se citesc la Paremii, la Cântări şi în toată slujba, zeci de texte ale Vechiului Testament care ne spun, cum a Înviat Hristos. Ne povestesc cum Îl aştepta poporul, care erau promisiunile din cărţile Vechiului Testament şi cum şi-a Împlinit Hristos porunca cu sine. Spune atât de frumos Cântarea: “Astăzi Iadul strigă suspinând, Mai bine mi-ar fi fost de n-aş fi primit pe Cel ce s-a născut din Maria, că venind asupra mea mi-a surpat puterea. Porţile cele de aramă le-a sfărâmat, sufletele pe care le ţineam întru mine mai dinainte, Dumnezeu fiind le-a Înviat. Slavă Doamne Crucii Tale şi Învierii Tale,” cântăm noi. Dintr-o dată, Iadul suspină, se strică puterea Lui, primeşte mort ca pe unul dintre morţi dar nu poate să-L Ţină pe Hristos nicidecum, ci pierde împreună cu Dânsul şi pe cei peste care Iadul era împărat. Spune El: “Eu am avut morţi din veac” dar acesta iată că pe toţi îi ridică iar noi cântăm iarăşi: Slavă Doamne Crucii Tale şi Învierii Tale. Mai departe, iadul strigă suspinând:  “Zdrobitu-s-a stăpânirea mea, păstorul s-a răstignit şi pe Adam l-a Înviat, de cei peste care erau împăraţi sunt lipsit şi pe cei pe care I-am înghiţit, puternic fiind de toti I-am vărsat. Deşertat-a mormintele Cel ce a fost răstignit. Slăbit-a puterea morţii iar noi iarăşi spunem:  Slavă Doamne Crucii Tale şi Învierii Tale. E ziua în care mormintele se deşartă. Cel răstignit, Intră în cele mai de jos ca un Împărat, de aceea în sâmbăta aceasta, la prânz, Lumina cea nematerialnică Luminează peste biserica Sfântului mormânt. Şi de n-ar fi Lumina aceea, Lumina cea Mare a Învierii izvorăşte din mormânt. Suntem la limita între lumi, e greu să înţelegi ce se întâmplă într-un astfel de moment, aşa cum odinioară, Dumnezeu a făcut la început cerul şi pământul, şi pământul era netocmit şi gol, şi întuneric era deasupra adâncului, şi duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor, aşa şi acum auzim: Să fie Lumină! Şi-a fost Lumină. De aceea auzim la momentul dintre noapte şi zi: Veniţi de primiţi Lumină! Dumnezeu a poruncit şi Lumina a venit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *