Repere spirituale: Daniela  Rei  Vișan în dialog cu Lucia Ionescu, la Radio România Cultural

”Vă rog frumos să mă scuzați, dar eu sunt un scriitor fantastic, tragic și satiric (...)”

                                                                                                            Mihail Bulgakov

” În nopțile cu lună plină însă, pe literat îl trezește totdeauna același lucru.Vede un călău himeric, fără nas, care, săltându-se cu un țipăt surd, își înfinge lancea drept în inima lui Hestas cel legat de stâlp și cu mințile pierdute.Nu e atât de înspăimântător călăul, pe cât e de nefirească lumina din vis, venind dintr-un nor care, clocotind, se năpustește asupra pământului , cum se întâmplă numai în timpul unui cataclism.

După injecție , toate se schimbă pentru cel adormit.De la patul său, luna  așterne spre fereastră o cărare luminoasă, largă, și pe această cărare urcă un om în mantie albă cu căptușeala sângerie.Urcă spre lună.Lângă el pășește un tânăr îmbrăcat cu un chiton rupt și cu obrazul mutilat.Vorbesc între ei cu înflăcărare, discută vor să ajungă la o înțelegere.(..) Ce supliciu banal!Dar, spune-mi te rog -și aici chipul său semeț capătă o expresie rugătoare-, așa e că nu s-a întâmplat nimic în realitate?Spune, te implor, așa e?-Nu s-a petrecut în realitate(..) Nu mai vreau nimic! strigă cu glasul frânt omul cu mantia și urcă tot mai sus spre lună,trăgându-l după el pe celălalt.În urma lor pășește ,calm și maiestuos, un câine gigantic cu urechi ascuțite.Atunci , raza lunii se învăpăiază,și din ea curge un râu de argint, care se revarsă peste tot.Luna e stăpâna, luna joacă, dansează , se zbenguie(...)”

                                                                                                            Mihail Bulgakov  Maestrul și Margareta

În cele 40 de minute ale emisiunii Repere spirituale din 25 februarie 2018, vă propunem o întâlnire cu doamna Lucia Ionescu, filolog, bună cunoscătoare a literaturii clasice și contemporane. Punctul de plecare al dialogului nostru l-a constituit  întâlnirea dintre Stalin și Bulgakov, întâlnire desfășurată sub semnul tiraniei și  absurdului.

Vă propunem  un exercițiu intelectual despre fețele amăgitoare ale puterii, despre  putere și artă, despre putere și credință, despre putere și deznădejde.

Vom evoca rând pe rând, câteva din momentele ce au schimbat paradigmele secolului XX; de la  crimele în masă  săvârșite de Stalin împotriva propriului său popor, până la imaginea omului nou, autointitulat stăpân al universului, rupt de Dumnezeu și înstrăinat față de sine însuși. Vom discuta despre mirajul puterii , ce face și desface, atunci când este doritoare de prestigiu etern.

Minciuna, este unul din instrumentele puterii, prin care întreg organismul social este falsificat, îmbolnăvit, cangrenat până în cele mai profunde paliere.

Vom analiza câteva din aspectele crizei morale în care se zbate România . Dorința de învățătură s-a transformat într-o inflație a diplomelor, fără acoperire reală, alimentându-ne orgoliul, adormindu-ne vigilența.

Ritmul vieții moderne, strălucitor în aparență, dar  tot mai sacadat și mai agresiv, determină mutații majore în relațiile interumane. Laicizarea societății, creșterea numărului de tineri cu depresie majoră, creșterea numărului de sinucideri, a divorțurilor, a adicțiilor de tot felul, indică îngustarea tot mai accentuată a speranței.

Ce putem face, fiecare dintre noi?

Care sunt resursele prin care ne putem vindeca, pe noi înșine, dar și întregul corp social, sunt câteva întrebări cărora vom încerca să le găsim împreună un răspuns.