Azi la Radio România Cultural: Idei în nocturnă.Pagini de Istorie – Invitat, prof. univ. dr. Dragos Petrescu
7 august 2018
DOCUMENTAR: Afacerea Watergate – cel mai mare scandal politic din istoria Statelor Unite
8 august 2018

PORTRET: Mata Hari – prima „femeie fatală” a vremurilor moderne, o spioană închipuită ?

Marţi, 7 august, se împlinesc 142 de ani de la naşterea Margarethei Geertruida Zelle, mai cunoscută drept Mata Hari, dansatoare exotică ajunsă celebră prin prisma acuzaţiilor de spionaj care i-au fost aduse, şi care i-au adus condamnarea la moarte. Despre ea s-a spus că şi-ar fi folosit frumuseţea seducătoare pentru a obţine informaţii strategice de la bărbaţi, pentru a afla secretele inamicului în vreme de război, însă dovezile istorice arată, mai degrabă, că ea a rămas doar una dintre cele mai interesante curtezane din toate timpurile.

Mata Hari,  pe numele său real Margaretha Geertruida Zelle, s-a născut la 7 august 1876, la Leeuwarden, în Olanda, unde tatăl ei, Adam Zelle, avea un magazin de pălării şi investiţii de succes în industria petrolului.

Margaretha a crescut alături de cei trei fraţi, iar până la vârsta de 13 ani, a învăţat doar la şcoli private.

În anul 1889, afacerile tatălui său intră în faliment, iar la scurt timp, părinţii ei divorţează, iar Margaretha se mută cu naşul ei.

La vârsta de 14 ani este înscrisă la şcoala unei mănăstiri, pentru a deprinde bunele maniere, precum şi arta gospodăriei – conform cutumelor vremii – , însă după doi ani este exmatriculată, ca urmare a unor abateri de la normele de conduită ale şcolii – a se citi încercarea ei de a-l seduce pe însuşi directorul şcolii.

În anul 1891, mama ei moare, iar trei ani mai târziu, tatăl ei se recăsătoreşte, la Amsterdam. În acelaşi an, 1894, la vârsta de 18 ani, Margaretha s-a căsătorit, la rându-i, din dragoste, cu un bătrân ofiţer olandez de origine scoţiană, pe nume Campbell MacLeod, pasionat, mai degrabă, de aventuri amoroase şi alcool, decât de cconstruirea unei familii. Tânăra dă naştere unui băiat şi unei fete, însă pentru cuplu a urmat o perioadă marcată de excesele bahice ale soţului, urmate de ieşiri violente, în timp ce tânăra femeie dobândea o pasiune aparte pentru bărbaţii în uniformă.

În anul 1897, ea şi-a urmat, totuşi, soţul în Indiile de Est Olandeze, unde acesta primise comanda unui batalion.

Mariajul, catalogat ca scandalos, va deveni de nesuportat odată cu moartea misterioas a fiului celor doi, care se pare că fusese otrăvit de un servitor abuzat de MacLeod, cauzele reale ale morţii copilului rămânând, oficial, necunoscute.

În anul 1901, când familia revine în Olanda, cei doi divorţează, femeia rămânând, practic, fără niciun sprijin financiar.

În anul 1903, Margaretha se mută la Paris, unde se angajează ca dansatoare profesionistă pe muzică orientală, la un circ, sub numele de Lady MacLeod, iar mai apoi sub numele de scenă de Mata Hari, ca urmare a imaginării unei poveşti tragice de viaţă, potrivit căreia ea era fiica unei femei din India care a murit când a născut-o. În Indiile Olandeze, Mata Hari însemna „ivirea zorilor”. Ea se dedicase, se spune, zeului hindus Shiva şi fusese iniţiată în ritualurile erotice ce-i erau închinate acestuia.

După ce începe să se dezbrace pe ritmuri muzicale, cariera ei cunoaşte un succes fulminant, ea fiind considerată inventatoarea a ceea ce, în vremuri moderne, numim streaptease. Spectacolul ei era unul incendiar, care şoca asistenţa prin nuditatea totală, nemaivăzută până atunci. Fiind fascinată de bărbaţii în uniformă, începe aventuri cu dferiţi ofiţeri, care participau la spectacolele ei.

După un debut printre colecţiile orientale de la Musée Guimet, Mata Hari a continuat să înregistreze succes după succes în saloanele elegante ale Parisului. Au urmat apoi teatrele de la Monte Carlo, Berlin, Viena, Sofia, Milano şi Madrid. Toată Europa părea să-i fie la picioare.

Înaltă şi bine făcută, cu păr negru-albăstrui, ochi negri şi ten măsliniu, Mata Hari era de o frumuseţe răvăşitoare.

Desigur, asistenţa masculină de la spectacolele ei, se afla „oficial” aici pentru „a învăţa mai multe despre religiile orientale”, însă, în realitate, ei erau fascinaţi de unduirile tinerei senzuale, care îndrăznea să-şi afişeze goliciunea voluptuoasă.

Astfel, la scurt timp, ea este asaltată de o mulţime de admiratori, care erau dispuşi să plătească sume de necrezut pentru a-i obţine favorurile. În doar câţiva ani, Mata Hari devenise cea mai scumpă curtezană a acelor vremuri, ajunsese favorita cercurilor elitiste, formate din capete încoronate, politicieni, oameni de afaceri şi, vechea ei slăbiciune, ofiţerii de carieră.

În plin război mondial, se află pentru o perioadă la Berlin – unde, se pare, l-ar fi cucerit chiar pe prinţul moştenitor al Germaniei – , iar în anul 1915, se reîntoarce la Paris. Aici este acuzată de spionaj în favoarea Germaniei, însă pentru a-şi demonstra nevinovăţia, se oferă să spioneze în favoarea Franţei.

A rămas un mare mister cum Mata Hari şi-a oferit serviciile atât ofiţerilor germani cât şi celor francezi, şi, mai ales, cum de a reuşit să obţină, pentru aceste servicii, sume enorme de bani, din ambele părţi.

La 13 februarie 1917, Mata Hari este arestată la Paris, însă istoricii au arătat, ulterior, că nu existau dovezi certe care să probeze acuzaţiile de spionaj şi înaltă trădare.

Despre momentul arestării ei, se pare că oamenii legii au năvălit în apartamentul ocupat de Mata Hari, în elegantul hotel „Elysee Palace” din Paris, unde femeia din apartament îi primește în costumul Evei, cu explicaţia: „Intraţi, dacă nu vă e ruşine să daţi buzna în dormitorul unei doamne!”. Apoi s-a îmbrăcat rapid, le-a oferit polițiștilor bomboane de ciocolată și s-a lăsat arestată, spre a fi dusă la Palatul de Justiție.

A fost interogată timp de o oră, apoi a fost condusă la închisoarea Saint-Lazare, în celula numărul 13.

Procesul ei a durat două luni, perioadă în care ea s-a apărat din toate puterile, şi şi-a susţinut tot timpul nevinovăţia. Este clar că, în lipsa unor probe solide, autorităţile de la Paris aveau nevoie de un ţap ispăşitor pentru pierderile suferite – navele din Marea Mediterană, care fuseseră scufundate de către submarinele germane, incidente în care îşi pierduseră viaţa nu mai puţin de 50.000 de francezi, sau moartea agenţilor secreţi din afara ţării.

Se pare că, spre finalul anului 1916, Berlinul îi avertiza pe cei doi ataşaţi de la Madrid că plăteau prea mult pentru informaţiile de rutină furnizate de aşa-numita agentă H-21, drept urmare, li se ordona să o trimită înapoi la Paris cu un cec în valoare de 5.000 de franci, plătibil la o bancă franceză. Probele care s-au folosit împotriva ei erau un cec în valoare de 5.000 de franci emis de banca menţionată în mesajul interceptat şi un flacon conţinând o substanţă identificată drept cerneală simpatică, ambele descoperite în camera ei de hotel. Mata Hari a explicat, ulterior, că „cerneala simpatică“ era, de fapt, un banal dezinfectant pe care ea îl folosea drept contraceptiv, iar despre cec, recunoştea că îl primise de la cei doi ataşaţi militari din Madrid, dar ca plată a favorurilor sexuale şi în nici un caz pentru activităţi de spionaj.

Ea s-a apărat în timpul procesului, câteva fraze precum ”Nu am făcut niciodată dragoste cu nimeni pe gratis”, ”Am servit un maior german, care m-a plătit şi eu am semnat”, ”Ce vă interesează unde am decontat banii propriei plăceri, asta n-a interesat niciodată vreo femeie care practică amorul pe bani” făcând deliciul auditoriului.

Aşadar, după un proces sumar, Mata Hari este condamnată la moarte, nu înainte de a fi refuzat categoric propunerea avocatul său de a rămâne însărcinată, pentru a scăpa de pedeapsă. Mata Hari prefera să-şi pună speranţele într-o graţiere de ultim moment din partea preşedintelui Franţei, însă solicitarea ei avea să fie respinsă.

A fost executată, la liziera pădurii Vincennes, în faţa unui pluton de execuţie francez format din 12 soldaţi, în 15 octombrie 1917, când, se spune, a prezentat un calm nefiresc, s-a îmbrăcat în cele mai scumpe haine ale ei, a aruncat câteva „ocheade” avocatului care o însoţea şi preotului care asista la execuţie, a acceptat „cinzeaca” de rom oferită condamnaţilor, dar a refuzat categoric să fie legată la ochi, apoi s-a dezbrăcat complet, rămânând goală în faţa plutonului, înainte să fie ucisă.

Una din explicaţiile calmului afişat de aceasta în faţa morţii a fost pus pe seama unei legende conform căreia, un înflăcărat admirator ale ei, pe nume Pierre de Morrisac, ar fi plătit plutonul să încarce puştile cu gloanţe oarbe, însă complotul fusese descoperit şi armele au fost încărcate cu gloanţe adevărate.

Mata Hari şi-a dobândit în timpul vieţii faima unei dansatoare exotice şi curtezane extrem de costisitoare, iar legenda superbei olandeze a depăşit graniţele timpului, fiind prima femeie fatală în accepţiune modernă şi una dintre cele mai controversate spioane din istorie, prin prisma acuzaţiilor inconsistente care i-au fost aduse.

RADOR (de Răzvan Moceanu)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *