CONFERINŢELE TEATRULUI NAŢIONAL – La 100 de ani, preluăm preşedinţia Europei!
29 septembrie 2018
Referendum eșuat în Macedonia
2 octombrie 2018

PORTRET: Mahatma Gandhi – părintele Indiei moderne

(Photo by FPG/Getty images)

Motto: „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.” – Mahatma Gandhi

Marţi, 2 octombrie, se împlinesc 149 de ani de la naşterea lui Mahatma Gandhi, avocat, om politic, activist social şi scriitor indian, părintele naţiunii indiene independente.

Mahatma (sau „suflet mare”, în sanscrită) Gandhi, sau Mohandas Karamchand Gandhi pe numele său la naştere, a venit pe lume la 2 octombrie 1869, la Porbandar, Gujarat, în vestul Indiei, într-o familie – aparținând castei negustorilor, Vaishya -, în care tatăl său, Mohandas Kaba Gandhi, a fost prim-ministru în Kathiawar, în statul Vankaver. Mahatma a fost ultimul născut al lui Mohandas Kaba şi al celei de-a patra soţii a sa, Putlibai.

În copilărie, Mahatma s-a dovedit a fi un copil timid, iar la şcoală nu excela în vreun fel.

La vârsta de 13 ani, Gandhi s-a căsătorit cu Kasturba, în urma unor aranjamente ale părinţilor săi.

După ce a parcurs colegiul, a studiat dreptul la Universitatea din Ahmadabad și la University College London, apoi a devenit avocat, meserie pe care a practicat-o, pentru scurt timp, la Bombay.

Interesant este că, după ce în septembrie 1888, la vârsta de 18 ani, a plecat la Londra pentru a se pregăti să devină avocat, a adoptat, în capitala britanică, un stil de dandy: şi-a cumpărat costume noi, a aprofundat accentul britanic, a învăţat franceza, a luat lecţii de dans şi de vioară, însă după trei luni de astfel de viaţă, a constatat că traiul în acest fel este o pierdere de timp. Astfel, a hotărât că mai potrivit ar fi un stil de viaţă bazat pe studiu profund şi pe un trai cât se poate de simplu. Mai mult, în anul 1890 a luat hotărârea de a deveni vegetarian.

În anul 1893, primeşte un post de consilier juridic al unei firme indiene, în Africa de Sud, ţară în care va petrece următorii 21 de ani.

Având posibilitatea să cunoască realitatea trăită de mii de imigranți indieni, care erau victime ale segregației rasiale, Mahatma devine o voce din ce în ce mai puternică pentru recunoașterea drepturilor compatrioților săi. Începând cu anul 1906, lansează la nivelul maselor conceptul de revoltă bazată pe rezistență pașnică, denumită Satyagraha, o formă de refuz radical al oricărei colaborări cu autoritățile britanice.

În faţa acestei ofensive, guvernul sud-african admite adoptarea unor reforme în favoarea muncitorilor indieni, printre măsuri aflându-se anularea unora din legile discriminatorii, recunoașterea drepturilor civile pentru imigranți și recunoaşterea căsătoriilor religioase.

În anul 1914, Mahatma Gandhi se întoarce în India, unde, de asemenea, populația autohtonă pornise o ofensivă timidă împotriva dominației britanice, în special împotriva unei noi legi agrare, care prevedea confiscarea pământului țăranilor în caz de recoltă proastă sau necultivare.

Gandhi a primit titlul onorific de Mahatma, „suflet mare” în sanscrită, botezul cu o astfel de titulatură  apraţinând poetului indian Rabindranath Tagore, câştigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 1913. „Mahatma” reprezenta astfel sentimentele a milioane de ţărani indieni, care vedeau în Gandhi un om trimis de divinitate.

Mahatma Gandhi este propulsat în postura de lider al Partidului Congresului, care milita pentru eliberarea Indiei de sub colonialismul britanic.

În anul 1919, Mahatma se află la originea primei campanii importante satyagraha de nesupunere civilă, care presupuneaa boicotul mărfurilor englezești și refuzul plății impozitelor. Drept consecinţă, Gandhi este arestat și, după un proces sumar, este condamnat la câteva luni de închisoare.

După eliberare, el avea însă să-și continue activitatea anticolonială, este arestat din nou, apoi, după o nouă eliberare, participă, în anul 1926, la Conferința de la Londra pe tema problemei indiene, cerând explicit independența țării sale.

În anul 1930, este inițiată o puternică mişcare de rezistență, având drept scop eliminarea impozitului pe sare și boicotarea textilelor provenite din Marea Britanie. Mahatma este din nou arestat de către autoritățile engleze, alături de soția sa și de alți nu mai puţin de 50.000 de militanți indieni, iar în timpul detenţiei, pe care a suportat-o cu bărbăţie, Mahatma intră în lungi greve ale foamei.

Este din nou eliberat, iar la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Gandhi cheamă populația să nu susțină Marea Britanie, dacă aceasta nu garantează independența Indiei, iar reacţia autorităţilor britanice a fost să îl aresteze din nou, alături de alţi 60.000 de oponenți, și să îl menţină în detenţie pentru următorii doi ani.

Mahatma devenise un idol, un adevărat conducător politic, iar unii îl venerau, aşa cum aminteau, ca pe un mesager al divinităţii, lupta sa de peste ani determinând, în cele din urmă, retragerea britanică și crearea statului indian independent, la 15 august 1947.

Însă Gandhi nu avea să-şi găsească liniştea, fiind obligat să asiste, cu durere,  la divizarea subcontinentului indian în două state, India și Pakistan, care avea să consfințească separarea între hinduiști și musulmani și care a determinat, la sfârșitul anului 1947, un război civil sângeros, care dus la moartea a nu mai puţin de un milion de oameni și un număr impresionant – peste șase milioane – de refugiați.

Gandhi a întâmpinat toate aceste evenimente cu moderaţie, tocmai această atitudine fiind cea care a stârnit mânia unui fanatic hindus, care avea să îl asasineze, la 30 ianuarie 1948, în timpul unei ceremonii religioase.

Ceremonia publică a incinerării lui Mahatma Gandhi, a provocat manifestări extraordinare de doliu popular a sute de mii de persoane.

Gandhi a fost şi un scriitor prolific, pe de-o parte lucrând la mai multe ziare, publicate în limbile gujarati, hindusă și engleză, dar a scris şi numeroase cărţi,  inclusiv propria autobiografie – „Povestea experimentelor mele cu adevărul”. Scrierile sale complete au fost publicate de către guvernul indian sub titlul „Operele complete ale lui Mahatma Gandhi” în anul 1960, şi ele cuprind peste 50.000 de pagini, în 100 de volume.

Revista ”Time” l-a numit „Omul Anului” în anul 1930, Gandhi fiind de asemenea al doilea după Albert Einstein pe lista „Personalităților Secolului” la sfârșitul lui 1999.

Gandhi nu a primit Premiul Nobel pentru pace, deși era îndreptăţit la acest titlu, fiind nominalizat de cinci ori, între anii 1937 şi 1948. Ziua sa de naștere, 2 octombrie, este sărbătoare națională în India, iar la 15 iunie 2007, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat în unanimitate rezoluția ce declară 2 octombrie drept „Ziua Internațională a Non-Violenței”.

Aşadar Mahatma a rămas în istorie, ca tânărul cu suflet mare care şi-a dedicat viaţa luptei pentru independenţă, pentru drepturile politice şi civile ale indienilor şi pentru ca cei din clasele sociale defavorizate, majoritari, să ducă o viaţă mai bună.

Mahatma a consacrat doctrina satyagraha, a protestului paşnic împotriva injustiţiei, cucerindu-i pe oameni cu stilul său de viaţă simplist şi cu caracterul său puternic, prin virtute şi o imensă înţelepciune.

de Răzvan Moceanu – RADOR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *