OAZA de MUZICĂ - CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII CREŞTIN.  Interviu cu dirijorul Camil Marinescu (2). Realizator Sorina Goia  

Noi, cu toții, suntem martorii și produsul unei evoluții umane care, ne place sau nu ne place, are la bază nevoia de “altceva”, de transcendere. Fiecare dintre noi descoperim zi de zi “cât de creștini” suntem. Un lucru e sigur: dacă ești creștin, nu poți să fii nici pasager creștin… nici pe alese… și nici din când în când, nu poți să te definești a fi creștin după bunul tău plac.

A fi creștin e un lucru cu adevărat dificil… un model de perfecțiune.

Sunt multe tentații în lume și se zice că Dumnezeu râde de planurile pe care le facem noi. Nu știu dacă râde, nu știu dacă Dumnezeu și-ar dori o umanitate fără planuri, nu cred că își dorește o populație total migratoare! Cred că marele câștig al omenirii a fost Neoliticul și nici măcar când au pus reprezentanții umanității piciorul pe Lună nu a fost un salt evolutiv mai mare, ca să fiu mai clar: atunci când omul s-a așezat și a devenit agricultor şi a îmblânzit animalele a avut timp pentru aspecte ale gândirii care nu puteau să existe înainte.

Când trăiești în iureș nu e timp pentru un anume tip de pătrundere a înțelesurilor, o anume cunoaștere, contemplația are nevoie de un fel de așezare, mai dulce îmi sună “lene”… e nevoie să șezi, să cugeți, atunci începi cu adevărat să știi… când pricepi ceea ce vezi.

Sigur, cele mai multe povești din tot ce ni se spune, din tot ce trăim noi, din tot ce inventăm noi, pentru că le respunem la rândul nostru, cele mai multe povești sunt închipuiri. Dar noi, oamenii, suntem “animale” închipuite, asta este menirea noastră! Abia când Virgiliu ne povestește cu pathos că Didona își dă foc din dragoste pentru Aenea, care renunță la dragostea sa din datorie față de poporul său, menit să devină poporul roman, abia atunci înțelegem morala Eneidei.

Iar poveștile sunt nenumărate, de pildă nimeni nu are azi mărturii palpabile despre existența lui Iisus, dar de nu ar fi existat trebuia inventat, avem nevoie de învățătura Sa iar pe cei ce se îndoiesc îi întreb: aveți curaj să nu vă botezați copiii? Aveți curaj să-i înmormântați pe cei dragi fără o slujbă religioasă creștină? Aceia dintre noi, “dintre oricine”, cei care stau în dubiu între a fi creștin și parcă… a fi doar câteodată, au curaj să ocolească misterele creștine?