Mortal Engines- un action – adventure - SF- fantasy cu marca lui Peter Jackson – de Michaela Platon

Trebuie să recunosc din start că aşteptam filmul ăsta, căci sunt fan declarat al lui Peter Jackson care, chiar şi în calitate de producător, nu avea cum să nu îşi pună amprenta pe o producţie. Cât despre încrederea de a-i încredinţa lui Christian Rivers regia, e de bună seamă bazată pe orientarea masivă a storyului către SGI, iar cum acesta este specialist (unul laureat cu Oscar pt King Kong), iată legătura!

Mortal Engines trebuie văzut cu mintea liberă de orice alt gând care să îţi pună în fata filiaţiile cu producţii emblematice ale cinematografiei: Mad Max, Avatar, Lord of The Ring, Star Wars, Terminator etc, toate din genul action- adventure- SF- fantasy. Şi cu această abordare poţi să te bucuri de povestea futuristă cu trimiteri clare la situaţia politică actuală- unele hilare, altele grotești- de fețele noi şi fresh pe care producţia asta le propune şi de efectele speciale „mind blowing” care poziţionează excelent scenariul. Şi sigur că orice împătimit al cinema-ului va sesiza citatele acestea explicite - dar chiar şi aşa, aceasta ecranizare a cărţilor lui Philip Reeve uimeşte prin detaliul infinitezimal şi grijă pentru felul în care e cinematografiat, în subiectul ce plasează acţiunea peste 1000 de ani regăsind tarele megalomanice ale lui Thaddeus Valentine ahtiat după puterea căreia este gata să îi sacrifice tot, dar şi limpezimea caracterului şi curăţenia morală a tinerei generaţii ce se coalizează în slujba binelui. Evident mai sunt şi nişte poveşti de iubire în prim plan sau în subsidiar- acest minunat sentiment fiind cel care până la urma mişcă lucrurile, motivează şi exaltă.

Asimilare, expansiune, luptă pentru supraviețuire sunt elementele trasoare ale filmului, felul in care ele recalibreaza acțiunea fiind când captivant, când ușor steril, când căpătând o cadență magică sau lușând către un unghi cvasi-obscur, până în final totul coagulându-se într-atât încât să întrezărim o continuare, pentru care ar exista destulă substanță.

Fascinante într-un mod absolut - conceptele arhitecturale ale oraşelor mişcătoare, subterane sau imponderabile sunt excepţional realizate şi plasate într-o lume post apocaliptică destructurata ce nu mai oferă nimic- antiteza fiind cu atât mai acută cu cât descrie o Terra moartă deja, ce supravieţuieşte doar prin aceste structuri cinetice ce trebuie să lupte pt fiecare zi, membru, resursă.

Şi nu ştiu dacă Peter Jackson o fi pus vreo vorbă bună pt „elful suprem”- Hugo Weaving, dar rolul i se potriveşte perfect şi îi prilejuieşte o altă partitură reuşită care ni-l dezvăluie versatil, matur, înzestrat.

De bun augur sunt şi apariţiile protagoniştilor tineri- Hester şi Tom jucaţi convingător de Hera Hilmar, actriţă islandeză cu experienţă şi Robert Sheehan care şi el joacă de prin 2003- dar care în ciuda look-ului şi a carismei – abia acum a prins un rol care să îl pună în valoare. Stephen Lang ( pe care nu avem cum să nu ni-l amintim din Avatar) face un rol interesant ca maşinărie resuscitată, amintindu-ne de celebrul Terminator care învaţa până la urmă ce este iubirea.

Manageriand perfect subiectul cu structurile, atmosfera şi personajele lui, Christian Rivers nu dezamăgeşte în nici un el iubitorii genului (părerea celorlati devenind irelevantă atâta vreme cât nu reprezintă publicul ţintă), virtuţile acestei producţii fiind de necontestat.

Junkie XL este responsabil de coloană sonoră, magistral livrată- cum stă bine unui profesionist de elită care mai are la activ 300: Râse of an Empire, Point Break, Mad Max: Fury Road, Black Mass, Batman V Superman, The Dark Tower, Justice League şi Tomb Raider, un palmares impresionant de-a dreptul oricum ai privi şi oricât de pricinos ai fi!

Înnegurat şi fără speranţă la prima vedere, filmul acorda şanse totuşi în finalul care, deşi coregrafiat după toate regulile pieţii americane – cu o coșcogeamite rezoluţia fericită- este puţin sub nivelul restului acestei producţii căreia – orice ar fi nu i se pot nega calităţile. Aşa că fiecare să-l vadă şi să-l judece după cum îl lasă mintea şi sufletul şi după cum îi spun ochiul şi urechea sau cine ştie ce alte simţuri care le ghidează aprecierile!