Opera unui artist basarabean pe simeza artelor bucureştene
21 aprilie 2018
Spic cu spic, patriei snop!, de Dan Manolache
28 aprilie 2018

Laborator alchimic

Expoziţia Grădina magică ne supune atenţiei, lumea picturală a Ginei Paula Baranovschi, o lume aflată la confluenţa realului cu imaginarul, un univers care îşi trage seva din ceea ce îi oferă plasticienei viaţa de zi cu zi, ca trăire intensă, un univers care respiră libertatea amintirilor, de la cele mai delicate şi profunde situate cîndva, în copilărie, la cele ale adolescenţei şi maturităţii aflate printre altele, sub incidenţa descoperirii profesiei.

Dincolo de liniile de forţă pe care nu ai cum să nu le întâlneşti în compoziţiile Ginei Baranovschi -dacă priveşti cu atenţie fiecare lucrare în parte- artista îţi propune să vizitezi imaginar, pictura occidentală a lui Paolo Uccello. Firească şi desăvârşită îmi apare peste timp această convorbire meditativă; artistul contemporan are datoria dictată de propria seriozitate să parcurgă vizualul colegilor din alte generaţii, să le înţeleagă mesajul şi să le cuprindă intelectual, reuşitele.

Sigur, Gina Baranovschi iubeşte categoric, dinamica interioară a desfăşurării poveştilor sale, mişcarea din spaţiul compoziţiilor, pe care uneori le freamătă cu semne de tot felul, alteori le mărunţeşte, obligând privitorul să vină în imediateţea pânzei, câteodată invitându-l parcă să intre în ea. Gina Baranovschi are un fel aparte în a-şi spune povestea, cu deosebită tandreţe; în plus, faţă de afecţiunea cu care se apleacă asupra portretelor, dominantă categorică în pictura sa de şevalet, Gina Baranovschi îşi manifestă sensibil cordialitatea faţă de privitor. Pe acesta, ai zice că nu- l presupune deloc a fi unul necunoscut, rătăcit întâmplător în faţa pânzelor ei. Privitorul Ginei Baranovschi e unul anume, pasionat de naraţiune, capabil să pătrundă taina amintirilor artistei, intuitiv, apt de comunicare.

În afara dialogului cu Uccello, în postura personajelor majoritare feminine, la Gina Baranovschi, am simţit ceva din postura personajelor lui Pierro de la Francesca. După cum, privitorul, oricare ar fi el, ar putea merge vizual şi mai adânc, în inima Egiptului antic, să aleagă profile minunat de expresive.

În arta unui creator există firesc, uneori, astfel de străfulgerări!

Expoziţia Grădina magică este un tumult, în care uneori figurativul, permanent prezent în opera Ginei Baranovschi, pare înghiţit de decorativ sau în care, alteori, ornamentele devin permisive, dându-se parcă la o parte pentru a lăsa figurativului să-şi facă simţit rolul major, compoziţional.

Expoziţia Ginei Baranovschi oferă aşadar, privitorului, o lectură incitantă; fără să-mi fi propus o ierarhie, enumăr câteva dintre datele picturii artistei: dialogul puternic în plan cromatic, forţa portretistică, jocul analitic şi sintetic în planul compoziţiei, calitatea elementelor aduse în spaţiul picturii.

Grădina magică are farmecul şi misterul ei!

 

Realizator Roxana Păsculescu

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *