Bilet de îmbarcare spre…zona Dunării, iar apoi către Cuba pentru a o cunoaşte pe cea care a fost Rita Montaner…
16 septembrie 2018
DOCUMENTAR: Transfăgărăşanul – drumul nostru prin paradis
20 septembrie 2018

ILUSTRATE DIN CUBA – Rita Montaner

Dacă ajungeţi vreodată în Cuba şi întrebaţi de Rita Aurelia Fulceda Montaner y Facenda, puţini cubanezi ar şti, poate, să vă răspundă. Dacă însă întrebaţi de Rita Montaner, fiţi siguri că vă vor spune: „Sigur că o cunoaştem, este Rita Montaner, cea Unică” – una dintre cele mai mari artiste cubaneze care a cucerit lumea teatrului, a radioului, a  filmului şi a televiziunii, înregistrând un imens succes la nivel naţional şi internaţional.

 

* * *

 

Rita Montaner s-a născut la 20 august 1900, în Guanabacoa, Havana, într-o familie în care cultura africană se contopea cu cea spaniolă. Acest lucru a făcut ca de la o vârstă foarte fragedă, ea să se familiarizeze cu diferite ritmuri şi sonorităţi. La vârsta de 10 ani, o întâlnim pe Rita la Conservatorul de Muzică şi Declamaţie, unde şi-a început studiile în anul 1910. Trei ani mai târziu, la doar 13 ani, ea a obţinut Medalia de Aur, iar la 17 ani deja termina studiile de pian.

 

* * *

Primii ani ai vieţii artistice a Ritei Montaner au fost bogaţi în reprezentaţii teatrale, concerte şi activități publice, cele mai importante din vremea respectivă, astfel că în scurt timp s-a făcut remarcată prin arta ei polivalentă.

În data de 16 martie 1922, Rita Montaner a participat la Concertele de Muzică Cubaneză Tipică, organizate de compozitorul Eduardo Sánchez de Fuentes, unde a fost acompaniată de către orchestra condusă de compozitorul Gonzalo Roig. De altfel, în acel deceniu, între anii ’20 şi ’30 ai secolului trecut, vocea ei a putut fi auzită în mai multe locuri, cum ar fi: inaugurarea postului de radio PWX (unde a avut acompaniamentul orchestrei conduse de compozitorul Luis Casas Romero) dar şi la Festivalul de muzică cubaneză (unde a interpretat „Un bel di vedremo” din opera Madame Butterfly a compozitorului italian Giacomo Puccini, şi aria „Mi chiamano Mimi” din opera La Bohème de acelaşi compozitor).

 

* * *

 

Bucurându-se de un talent extraordinar, Rita Montaner un a putut trece neobservată de cei mai mari compozitori ai vremii sale. Mulţi dintre aceştia au scris partituri special pentru ea, partiruri care au făcut-o în timp, cu adevărat celebră. Astfel îi amintim pe Gonzalo Roig (Roi) cu a sa „Cecilia Valdés”, Moisés Simons cu „El manisero” (Vânzătorul de alune), Eliseo Grenet cu piesa „Ay Mamá Inés”, Ernesto Lecuona cu „El cafetal” sau Gilberto S. Valdés cu „Ogguere”.

 

* * *

 

În anul 1929 Rita Montaner a ajuns la Paris, în compania mai multor artişti şi dansatori cubanezi. Aici, ea a cântat la Teatrul „Palace”, unde a interpretat „Siboney”, „Carabalí” şi „Ay, Mamá Inés”. A fost mai apoi înlocuită de cântăreaţa şi actriţa spaniolă Raquel Meller, care se bucura la vremea aceea de un mare succes internaţional. Cât despre spectacolele Ritei Montaner de la Paris, s-a spus … „în domeniul afro-cubanez, Rita Montaner este de neegalat. Are marele merit de a se fi specializat în interpretarea acestui folclor pe care unii îl caracterizează ca fiind barbar şi prea puţin elegant. Datorită ei, compozitorii săi preferaţi, Simons, Grenet şi alţii, îşi pot vedea propiile piese puse în valoare într-un mod admirabil.”

Rita Montaner nu a fost doar în capitala Franţei. Drumurile au purtat-o de multe ori şi în New York, unde a cântă la o serie de posturi de radio, iar într-unul din aceste turnee, a devenit figura centrală a spectacolelor de la clubul de noapte Havana – Madrid, de pe Broadway şi mai târziu de la Beach Comber. Fascinată de această artistă, a fost însăşi cunoscuta Josephine Baker, care a invit-o chiar să participe la unul din spectacolele sale.

Rita Montaner a fost de asemenea aplaudată pe numeroase scene în diverse oraşe din Statele Unite ale Americii, cum ar fi Detroit, Washington, Boston, Philadelphia, Chicago, precum şi în ţări ca Spania, Mexic, Venezuela şi Argentina. Iar la fiecare dintre spectacolele pe care le-a susţinut, publicul captivat de talentul ei, a cerut să biseze, dorind în acest fel să îi mai asculte înc ă o dată cântecele extraordinare.

 

* * *

 

Despre Rita Montaner se mai poate afirma şi că a fost protagonista a mai multor legende ale culturii cubaneze şi poate unul dintre personajele ei cele mai pitoreşti. Cât despre polivalenţa şi talentul său de a evolua în manifestări artistice diverse, ei bine, toate acestea au contribuit la creşterea celebrităţii sale. Cinematograful a acaparat-o şi el pe Rita Montaner, aceasta remarcându-se şi ca o actriţă a marelui ecran, jucând în mai multe filme. În anul 1938 cinefilii au putut-o urmări în filmul „S-a întâmplat la Havana”, care prezintă complicata poveste de dragoste dintre inginerul unei fabrici de zahăr şi fiica proprietarului, pelicula servind totodată şi drept pretext pentru a prezenta o succesiune de cântece şi dansuri cubaneze. Şi tot în 1938 Rita Montaner s-a aflat aflat în fruntea  distribuţiei unui film care a costituit ani în şir unul dintre cele mai mare sucese de casă: „Idila de pe plantația de palmieiri”. Scenariul ne spune povestea unei fete de la ţară seduse de un tânăr fără scrupule din capitală, care ajunge cântăreaţă într-un cabaret. Este salvată în cele din urmă de tatăl ei, ce o găseşte şi o aduce înapoi acasă.

În anul 1947 Rita Montaner a jucat în „Maria La O”, turnat în Mexic, iar un an mai târziu, în 1948, a interpretat-o  pe negresa Mercé în „Îngeraşi negri”, un film despre un cuplu format dintr-o frumoasă femeie şi un cântăreţ (amândoi albi), care devin părinţii unei negrese. Fetiţa suferă din cauza lipsei de iubire şi a comportamentului rasist al mamei sale, ce îşi considera soţul vinovat pentru culoarea pielii copilului. În cele din urmă, femeia află că negresa Mercé, despre care credea că i-a fost doică, era de fapt mama ei. Alte filme au fost „Anacleto divorțează”, „În ritm de mambo”, şi „Ritmuri din Caraibe”, toate turnate în anul 1950.

 

* * *

Rita Montaner a fost şi prima voce feminină a radioului cubanez. În vremurile de tensiune politică din Cuba, publicul din întreaga ţară a fost foarte atent la cupletele pe care le-a cântat, cum ar fi „La Chismosa” (Bârfitoarea), un personaj pe care l-a creat singură.

Se spune că jurnalistul cubanez Augusto Ferrer de Couto a fost cel care a denumit-o pe Rita Montaner „La Única” (cea Unică). Ultima sa apariţie a fost în comedia britanică „Febră de primavară” de Noel Coward, în Havana (ce a avut premiera în anul 1957). A murit un an mai târziu, la 17 aprilie 1958, la înmormântarea sa fiind prezenţi numeroşi admiratori zguduiţi de dureroasa pierdere a genialei artiste, devenite peste timp, o adevărată ambasadoare a spiritului cubanez.

 

Realizat de Esther Reyes Corría – RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *