Gaudeamus - Micii au învins crenvurștii de 1 Mai

Și azi mi-aduc aminte de crenvurștii cu muștar care se vindeau la tonete, pe stradă, după defilările de 1 Mai, din București.  Tonetele erau plantate în fața cîrciumilor sau nu departe de ele, iar crenvurștii aveau în copilăria mea un gust mai bun decît cei fierți acasă.

De la chelnerii care purtau șorțuri albe, ca să nu-și păteze cu muștar costumele de culoare neagră, uniforma lor profesională,  puteai cumpăra și mici pe care vînzătorii îi scoteau din niște cratițe uriașe, cu sau fără capac și-i puneau pe niște cartoane, din cele pe care erau așezate prăjiturile „la pachet” în cofetării. Și crenvurștii și micii se vindeau cu porția, „să ajungă la toată lumea”, nu cîți ai fi vrut să cumperi, ca să-ți astîmperi foamea.  Așa că dacă nu-ți ajungeau, te mai așezai o dată la coadă. La intrarea în cîrciumi, nu în toate, erau instalate difuzoare care emiteau în buclă cîntecul de primăvară al lui Ciprian Porumbescu, cu versurile adaptate la eveniment, „Internaționala” și muzica dedicată partidului.

În anii optzeci, după apariția faimoasei poze de la demonstrația de 1Mai 1939, în care fuseseră băgate, prin fraudă, și capetele lui N.Ceaușescu și ale Elenei, repertoriul se amplificase, cu cîntece despre mărețul conducător, în schimb la tonetele marii sărbători proletare crenvurștii erau tot mai puțini și aveau un gust din ce în ce mai îndoielnic. Micii erau piperniciți și aveau un iz de seu, încît nu-i mîncau nici cîinii, pe atunci puțini, care începuseră să vagabondeze hămesiți pe străzi după primele valuri de case demolate pe Uranus.

Nu mi-aș fi adus aminte de toate astea dacă de acest 1 Mai, ca de mulți ani încoace, din manifestațiile de odinioară, n-ar fi supraviețuit decît comerțul cu mici pentru acasă sau pentru grătarele în aer liber. Crenvurștii au dispărut din meniul acestei zile, la fel ca nemțoaica Rosa Luxemburg din meniul politic al internaționalismului proletar.

Altminteri însă muncitorul german și din alte țări defilează azi prin clienți pe tot globul  cu automobilele Volkswagen, iar muncitorul român de la Dacia e reprezentat pe șoselele patriei și în lumea largă de Logan, de Sandero  de Duster, mașinile cu care se duc, unde s-or fi ducînd, cetățenii care se bucură de o zi liberă, mulți fără să știe de unde li se trage asta.

Cristian Teodorescu