Gaudeamus - Cine punea punct Revelionului

De foarte mulți ani Revelionul se termină pentru mine de-abia după ultimul bis al Filarmonicii din Viena din dimineața zilei de întîi ianuarie. Pînă atunci însă, înainte de 12 noaptea, scriu ceva, din superstiție, cîteva rînduri, ca să-mi meargă bine cu scrisul și în anul următor. Apoi, în același ritual al superstițiilor mele, recitesc ceva dintr-un autor care-mi place. De fapt, din același autor, Bulgakov, și din aceeași carte a lui, „Maestrul și Margareta”, deschizînd cartea la întîmplare. De fiecare dată nimeresc la balul lui Woland, fiindcă din adolescență am tot deschis cartea acolo, încît ea a ajuns să păstreze în memorie acea pagină.

De unde mi se trage slăbiciunea pentru „Maestrul și Margareta”? Tot de la un revelion, cînd împreună cu cîțiva prieteni am citit fiecare cîte o pagină din cărțile noastre favorite. Cu un an în urmă, în același grup, ne citiserăm unii altora poezii. Atunci ritualul s-a repetat, pînă la mine, fiindcă de cîteva luni mă hotărîsem să scriu proză. Le-am citit totuși prietenilor mei tot un fel de poezie, urmărind cu ardoare muzicalitatea specială a textului pe care Bulgakov n-a apucat să-l vadă tipărit. Băieții m-au acuzat că trișez, dar fetele acelui revelion au fost mai îngăduitoare, iar singura dintre ele care pentru mine avea cuvîntul hotărîtor, Daniela, viitoarea mea soție, a declarat pagina citită de mine drept cea mai tare dintre toate.

De cînd sîntem împreună, amîndoi terminăm revelionul odată cu finalul muzicii Filarmonicii de la Viena, încît oricum ar fi fost petrecerea nocturnă sfîrșitul ei e fără cusur.  Așa se face că chiar dacă mai uit cu cine am petrecut în cutare An Nou, îmi amintesc și azi cine a dirijat Filarmonica din Viena în dimineața anului următor.

Totuși îmi lipsește ceva, de după. Acel ceva e textul lui Radu Cosașu din revistele pe unde publica și unde, în primul număr din noul an, el scria, an de an, un poem în proză despre cîntarea Filarmonicii din Viena. De-abia acel poem în proză al lui Cosașu punea punct Revelionului, chiar dacă în case se făcea frig mai devreme  cu cîteva zile, iar alimentarele erau din nou goale, ca și cum zilele în care stăteam la coadă pentru una sau alta, iar caloriferele erau calde n-ar fi existat.

Cristian Teodorescu