Izvoare de filosofie – De la conștiința de sine românească la năzuința spre universalitate. Dimitrie Cantemir în spațiul cultural contemporan
3 august 2018
DOCUMENTAR: Istoria neagră umanităţii – Hiroshima şi Nagasaki
6 august 2018

DOCUMENTAR: Gibraltar – o oază britanică în Peninsula Iberică

Sâmbătă, 4 august, se împlinesc 314 ani de la cucerirea, de către englezi, a Gibraltarului, în timpul războiului de secesiune spaniol. Este un teritoriu mic, diputat de-a lungul secolelor de marile puteri ale lumii – Spania şi Marea Britanie -, datorită „minei de aur” care intră în componenţa sa teritorială: strâmtoarea Gibraltar, cu o lăţime de circa 13 km., prin care trec toate ambarcaţiunile dinspre Mediterana spre Atlantic este locul în care Africa şi Europa se află la distanţa cea mai mică.

* * * * *

Gibraltarul este un teritoriu britanic de peste mări în sudul peninsulei iberice, singura posesiune britanică de acest fel situată în Europa continentală.

Despre strâmtoare, legenda spune că însuşi Hercules a creat-o, în cea de-a zecea dintre cele 12 munci ale sale. Trimis să-i ia cireada lui Geryon, uriaşul cu trei trupuri, Hercules şi-a croit loc prin munte despărţind pământul şi unind apele.

În antichitate teritoriul se numea Muntele Calpe. După povestea cu Omul din Neanderthal, din urmă cu 50.000 de ani, ale cărui urme au fost găsite în câteva peşteri de pe versantul estic, următoarele probe clare sunt din perioada feniciană, circa anul 950 înainte de Hristos. Au urmat cartaginezii şi apoi romanii, iar după căderea Imperiului, zona devine parte a regatului vizigot Hispania.

Actuala denumire – Gibraltar, provine de la un conducător de oşti berber, Tariq ibn-Ziyad, care a cucerit tărâmul spaniol în anii 700 (Jebel-at-Tariq, adică „Muntele lui Tariq”) şi a stabilit aici un cap de pod spre Europa.

După aproape un secol de bătălii, teritoriul a fost recucerit de spanioli în timpul lui Ferdinand al IV-lea, în 1462.

Pe 4 august 1704, a fost cucerit de forțele britanice conduse de amiralul George Rooke, iar recunoaşterea de către Spania s-a realizat prin tratatul de la Utrecht din 11 aprilie 1713.

Gibraltarul a fost revendicat în mod constant de Spania, fapt ce a reprezentat o tensiune majoră în relaţiile diplomatice dintre Marea Britanie şi Spania.

Au existat şi două referendumuri, pe 10 septembrie 1967 și pe 7 noiembrie 2002, prin care populația micului teritoriului a respins anexarea la Spania. De altfel ziua de 10 septembrie a devenit şi sărbătoarea națională a Gibraltarului.

În aprilie 1985 s-a deschis graniţa între cele două teritorii.

Gibraltarul se află la sud de Spania, mărginind strâmtoarea Gibraltar, care leagă, cum spuneam, Marea Mediterană cu Oceanul Atlantic. Pe o parte a teritoriului său se situează stânca Gibraltar, cu înălțimea de 426 m.

Suprafaţa teritoriului este de nici 7 kilometri pătraţi, iar într-un top mondial al suprafeţelor statelor, ocupă antepenultimul loc, înaintea statului Monaco (2 km. pătraţi) şi Vaticanului  (0,44 km. pătraţi). Populaţia Gibraltarului se ridică la circa 30.000 de locuitori iar frontiera terestră cu Spania are o lungime de circa 1 kilometru.

Gibraltarul este și scaun episcopal anglican, iar dieceza de Gibraltar cuprinde parohiile din diaspora engleză continentală, condusă de episcopul Geoffrey Rowell.

Cu toate că este teritoriu britanic şi intonează „God Save The Queen“, Gibraltarul are autonomie, propria structură administrativă cu guvernator şi premier, dar şi o limbă vorbită specială, dialectul popular llanito, care este o combinaţie de engleză molcomă şi spaniolă aprinsă.

În vara anului 2013, disputa istorică dintre Spania şi Marea Britanie a reizbucnit, Spania acuzând Gibraltarul de contrabandă cu tutun şi de împiedicarea folosirii apelor teritoriale spaniole, iar britanicii protestau faţă de persecuţii prin controale excesive spaniole la graniţă.Parlamentul din Gibraltar are 17 membri, din care 10 membri formează şi Guvernul, iar ca amuzament, ceilalţi 7 constituie opoziţia, şi au format „guvernul din umbră”.

Dar dincolo de disputele politico-diplomatice, Gibraltarul are drumul său istoric, fiind o oază de frumuseţe exotică, savurată an de an de sute de mii de turişti.

Armata britanică a lăsat aici, sub stâncă, un impresionant labirint de tuneluri, numit Great Siege Tunnels, care asigură sistemul de apărare împotriva asediilor. Unele surse susţin că lungimea totală a tunelurilor este de circa 70 km, după alte surse aceasta fiind de numai circa 50 de km, însă numai o mică parte a lor este vizitabilă.

Accesul în Gibraltar pe cale aeriană se face pe aeroportul Winston Churchill Avenue, în fapt o pistă de aterizare care se intersectează cu şoseaua pentru maşini, iar la trecerea peste … calea aeriană, avioanele au evident prioritate. Desigur că există un proiect pentru o şosea care să subtraverseze pista aeroportului pentru a nu mai exista întârzieri în accesul auto al turiştilor.

Pe stânca din Gibraltar – Rezervaţia Naturală Upper Rock – se ajunge cu telegondola, iar la descindere, turiştii sunt avertizaţi de existenţa unor „potenţiali infractori” care se plimbă prin zonă: macacii din Gibraltar, care se crede că au sosit pe continent prin peştera St. Michael, care ar trece pe sub strâmtoare. Ei sunt când jucăuşi şi simpatici, când obraznici şi fără scrupule, îndeletnicindu-se uneori şi cu furtul unor bunuri de preţ ale turiştilor: poşete, camere video, aparate de fotografiat, ori ochelari de soare. Cu toate acestea, macacii oferă zonei un farmec aparte iar localnicii le atribuie şi un rol strategic: se spune că englezii nu vor fi izgoniţi niciodată din Gibraltar cât timp vor exista aici celebrele maimuţe …

Tot aici, de pe stâncă, se poate vedea continentul african, peste strâmtoarea Gibraltar. Să amintim aici şi faptul că, la rândul ei, Spania deţine două teritorii strategice pe coasta continetului african, dincolo de strâmtoare, anume zonele Ceuta şi Melilla, enclave în teritoriul Marocului.

Un alt loc care trebuie neapărat vizitat în Gibraltar este superba Grădină Alameda, o oază de verdeaţă construită încă din anul 1816 pentru a oferi umbră şi răcoare în arşiţa verii.

Fiind un fost parc public devenit grădină botanică, aici se găsesc, pe câteva hectare, pornind chiar din coasta stâncii, vegetaţie exotică, alei cu scări săpate în piatră, podeţe din lemn, împletituri din liane groase, lacuri cu apă limpede cu peşti multicolori, dar şi un teatru în aer liber.

Mănastirea şi Capela Regelui – Convent and King`s Chapel – se află pe Main Street şi reprezintă reşedinţa oficială a guvernatorului, reprezentantul reginei Marii Britanii. Clădirea a fost construită în anul 1531, ca mănăstire franciscană, din fondurile donate de un spaniol bogat.

Gibraltarul deţine şi câteva zeci de peşteri, unele fiind deschise şi publicului. Una dintre aceastea, Peştera Sf. Mihail – St Michael`s Cave – este o grotă naturală impresionantă, cu stalactite şi stalacmite, care în perioada verii este folosită ca sală de concerte.

Alte obiective de vizitat sunt Castelul maur – construit în secolul al VIII-lea, apoi reconstruit în secolul  al XIV-lea, din care se mai pot vedea părţi din zidărie şi un turn, Tunul de 100 tone şi Europa Point – locul în care se întâlneşte Oceanul Atlantic cu Mediterana şi un alt punct din care se poate vedea coasta continentului Africii, un loc în care se găsesc un restaurant, un far construit în anul 1841 şi vechea capelă Nuestra Señora de Europa.

Gibraltarul are şase plaje publice, Eastern Beach, Catalan Bay şi Sandy Bay – pe partea de est, Western Beach, Camp Bay şi Little Bay – în vest.

Cele trei porturi – Sheppards Marina, Marina Bay şi Queensway Quay Marina sunt baze din care pot fi închiriate echipamente pentru practicarea sporturilor nautice sau scufundărilor.

Gibraltarul este, prin toate acestea, un loc extrem de potrivit pentru romanticii incurabili.

Spre exemplu, pe 20 martie 1969, aici şi-au unit destinele John Lennon şi Yoko Ono. Tot aici actorul Roger Moore şi-a petrcut luna de miere alături de aleasa inimii, iar prinţul Charles şi Lady Di, şi-au început şi ei luna de miere în Gibraltar. Legenda spune că cei care vin aici şi îşi jură iubire veşnică vor avea o relaţie puternică precum stânca Gibraltarului.

Să mai spunem şi că pentru turiştii care merg pe cont propriu în Gibraltar, preţul unei nopţi de cazare la un hotel de 4 stele se situează între 100 şi 180 de euro pe zi.

Preţul unui bilet de avion pe ruta Bucureşti – Malaga dus-întors, poate fi găsit la circa 300 euro, pentru două persoane, iar costul unei maşini de închiriat este de 10 – 20 euro/zi din Spania. Preţul mediu al unui prânz pentru două persoane este de 30 de euro, răcoritoarele costă 2 – 3 euro, o bere costă între 3 şi 7 euro, un pahar de vin aproximativ 5 euro, iar bacşişul este conform cutumei, adică între 10 şi 15 % din costul consumaţiei.

Pentru cumpărături mergeţi pe Main Street, o străduţă îngustă, exclusiv pietonală, cu multe buticuri şi magazine, unde găsiţi şi produse de lux sau suveniruri.

Însă, în contextul Brexit-ului, viitorul Gibraltarului va reprezenta o miză în negocieri, după ce Uniunea Europeană a oferit Madridului – care revendică suveranitatea asupra enclavei – dreptul de veto asupra relațiilor viitoare dintre Gibraltar și UE. Recent, în iulie 2017, Regele Felipe al VI-lea al Spaniei a lansat un apel la dialog în cadrul unui discurs rostit în fața parlamentului britanic, între Regatul Unit și Spania cu privire la Gibraltar pentru a găsi un statut care să fie ”acceptabil pentru toată lumea”.

Răzvan Moceanu

Sursa: RADOR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *