Orașul în lume
13 septembrie 2018
Bilet de îmbarcare spre…zona Dunării, iar apoi către Cuba pentru a afla istoria Marelui Teatru din Havana „Alicia Alonso”…
15 septembrie 2018

DOCUMENTAR: El Escorial, edificiul-simbol al monarhiei spaniole

Joi, 13 septembrie, se împlinesc 434 de ani de la încheierea construcţiei unuia dintre cele mai impresionante edificii spaniole, El Escorial, un complex arhitectural construit de cel care este considerat cel mai puternic, dur, orgolios şi influent rege din istoria Spaniei, Filip al II-lea.

Construcţia, monument UNESCO din anul 1984, de referinţă pentru cultura şi civilizaţia spaniolă medievală, este situată la o distanţă de doar 45 kilometri de Madrid, la San Lorenzo, la poalele Muntelui Abantos din Sierra de Guadarrama. Ea cuprinde, printre altele, Palatul lui Filip al II-lea, Palatul Borbonilor, Bazilica, Conventul, Muzeul, Biblioteca regală, Colegiul, Seminarul, Spitalul muncitorilor și Botica.

După victoria lui Filip al II-lea din bătălia de la Saint Quentin din Picardia, din 10 august 1557, împotriva trupelor lui Henric al II-lea, regele Franţei din acea perioadă, monarhul spaniol a dorit să construiască un edificiu măreţ, care să onoreze această izbândă, care să servească drept reşedinţă regală, dar şi ca loc de odihnă veşnică pentru toţi regii Spaniei care domniseră cu 500 ani înaintea sa.

Locaţia a fost aleasă într-o zonă aridă, bătută de vânturi uscate, dar cu potenţial economic, având în vederea numeroasele mine de exploatare a fierului din regiune.

Ordinele regelui Filip au fost rezumate de acesta într-o singură frază: „Vreau simplitate în construcţie şi să transpară un aer sever, indiferent din ce parte va fi privit. Vreau să emane aristocraţie fără aroganţă şi maiestuozitate fără ostentaţie”.

Piatra de temelie a construcţiei a fost pusă pe 23 aprilie 1563, iar lucrările s-au desfăşurat după planurile şi designul concepute de arhitectul Juan Bautista de Toledo, la indicaţiile regelui Filip al II-lea. Din păcate, pe parcursul lucrărilor, arhitectul a murit, iar lucrările au continuat sub conducerea ucenicului acestuia, arhitectul Juan de Herrera.

Pe perioada ridicării construcţiei, regele a schimbat de mai multe ori planurile, dorind ca edificiul să devină şi destinaţie religioasă, dar şi un centru pentru studierea catolicismului, precum şi un loc pentru plănuirea celor mai eficiente măsuri pentru sprijinirea cauzei Contrareformei.

După nu mai puţin de 21 de ani de lucrări, la 13 septembrie 1584, construcţia este încheiată.

Clădirea cuprinde numeroase simboluri, începând cu forma sa asemănătoare unui grătar, ceea ce potrivit credinţei locale, simbolozează moartea Sfântului Laurenţiu, cel care în secolul al III-lea a fost martirizat prin ardere de viu pe un grătar metalic, asemenea unei macabre fripturi umane. O altă explicaţie a formei edificiului, construit sub forma unui dreptunghi lung de 204 metri şi lat de 161 de metri, ar fi aceea că regele Filip a dorit ca acesta să semene cu templul regelui biblic Solomon, conform planurilor prezentate de istoricul iudeo-roman Josephus Flavius. Teoria pare a fi susţinută şi de statuile regilor evrei David şi Solomon, construite la intrarea în biserica din centrul complexului.

Fiind o construcţie în mare parte din granit cenuşiu, impunătoare dar fără prea multe ornamente şi cu un aer destul de rece, El Escorial a ajuns în timp un imens muzeu de artă care găzduieşte numeroase capodopere ale geniului uman, lucrări de Tiziano Vecelli, Tintoretto, Velasquez, El Greco, Paolo Veronese, Roger van der Weiden, Claudio Coello şi alţii. În fapt Galeriile de artă, cu cele 11 săli ale lor, deţin mii de lucrări aparţinând şcolilor spaniole, italiene, lombarde, germane, ligurice şi flamande din secolele 15, 16 şi 17.

Poate cele mai importante construcţii ale complexului sunt bisericile, capelele şi mănăstirea, una dintre acestea – Patio de los Reyes, fiind absolut spectaculoasă, cu o cupolă imensă, inspirată de cea a basilicii Sfântului Petru din Vatican. Treptele basilicii sunt din marmură roşie, altarul şi sacristia au înălţimea de 30 metri, fiind ornată cu picturi şi sculpturi ale maeştrilor Coello, Velasquez, Tibaldi, Tiziano şi Zuccari.

Panteonul regal, amplasat sub capelă, adăposteşte mormintele majorităţii regilor spanioli începând cu Carol I şi încheind cu principele Juan de Bourbon, tatăl lui Juan Carlos I, penultimul suveran al Spaniei.

Apoi Bibiloteca impresionată găzduieşte peste 40.000 de cărţi şi manuscrise, depozitate într-o sală a cărei lungime depăşeşte 40 de metri lungime şi 10 înălţime. Fiind un cărturar pasionat, regele Filip şi-a donat întreaga colecţie personală de documente, după care a mai cumpărat şi donat unele dintre cele mai valoroase lucrări, tratate şi volume din Spania, precum şi din întreaga Europă Occidentală.

Relicvariul, un alt obiectiv care nu trebuie ratat, este cel mai mare obiectiv de acest tip al creştinătăţii catolice, colecţia de moaşte cuprinzând peste 7.500 de relicve, în 570 de secţiuni.

Cu adevărat superbe sunt grădinile călugărilor, un joc ordonat de verde proaspăt tuns în iarbă, în gardul viu, fără explozii de culoare, dar cu o formă perfect geometrică a designului.

Pentru vizitarea, pe îndelete, a acestui impresionant monument turiştii au nevoie de mai multe zile. Iarna (între 1 octombrie şi 31 martie), poate fi vizitat de marţi până duminică între orele 10:00 – 18:00, iar vara între orele 10:00 – 19:00 (casa de bilete se închide cu o oră mai devreme), în zilele de luni fiind închis.

Preţul unui bilet de intrare este de 9 euro pentru o vizită cu ghidaj, sau 7 – 8 euro fără ghid, pentru traseul scurt respectiv cel lung, iar pentru grupuri organizate, preţul individual al unui bilet este de 6 euro.

Pentru turiştii aflaţi în Madrid, operatorii locali din turism organizează tururi de o zi care includ şi vizita la Escorial, la preţuri variind între 40 şi 100 de euro de persoană.

După vizita la monument nu rataţi să vă odihniţi în apropiere la o gustare tradiţională, şi sub niciun chip nu rataţi uriaşele bezele pufoase sau omniprezentele gogoşi spaniole umplute cu orice poate născoci mintea umană.

de Răzvan Moceanu – RADOR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *