Bilet de îmbarcare spre… Iaşi şi mai apoi către Italia, la Florenţa
21 aprilie 2018
Calatorie in jurul lumii – Sambata 21 Aprilie 2018, ora 19.00
21 aprilie 2018

DOCUMENTAR: Biserica Neagră din Braşov, cel mai mare lăcaş de cult în stil gotic din sud-estul Europei

Sâmbătă, 21 aprilie, se împlinesc 329 de ani de la puternicul incendiu care a distrus parţial Biserica Sfânta Maria din Braşov, într-un moment ce a urmat invaziei otomane din acel an. Fumul şi flăcările au înegrit atunci zidurile bisericii, numele popular al lăcaşului de cult devenind Biserica Neagră, denumire oficializată abia în secolul al XIX-lea.

Biserica Neagră este una dintre cele mai reprezentative construcţii de factură gotică din ţara noastră, ridicarea ei fiind realizată în secolele XIV-XV. Este considerată cea mai mare biserică din România, fiind şi cel mai mare lăcaş de cult în stil gotic din sud-estul Europei, primind, la momentul inaugurării, titlul de „Cea mai mare biserică dintre Viena și Constantinopol”, adică de la de la domul Sf. Ştefan din Viena până la Hagia Sophia din actualul Istanbul.

Edificiul măsoară 89 de metri lungime și 38 de metri lățime, dimensiunile sale considerabile permiţând participarea la slujbe pentru circa 5.000 de persoane.

Biserica Neagră este unul dintre simbolurile oraşului Braşov, este sediul parohiei Bisericii Evanghelice C.A. din România şi deţine câteva recorduri remarcabile: aici se află Orga Buchholz, construită în perioada romantismului timpuriu, cea mai mare orgă mecanică din România, al cărei sunet excepţional atrage în fiecare an organişti de prestigiu din ţară şi străinătate; tot aici se află a doua cea mai mare colecţie de covoare orientale din Europa, datând din secolele XV-XVI, iar turnul bisericii adăposteşte cel mai mare clopot mobil din România, cu o greutate de circa 6.000 kg.

În secolul al XIII-lea, pe locul în care se află astăzi Biserica Neagră, se găsea o biserică romanică, distrusă în marea invazie tătară din anul 1241.

În anul 1383 începea construcția actualei biserici, într-un moment în care Brașovul cunoştea o perioadă de dezvoltare culturală și economică înfloritoare, fiind cea mai importantă dezvoltare urbană de la granița Transilvaniei cu Țara Românească.

În anul 1421 a avut loc invazia otomană, iar lucrările la înălţarea lăcaşului au fost oprite, toate forţele fiind îndreptate către construirea şi întărirea fortificaţiilor oraşului.

Mai târziu, lucrările de construcţie erau reluate dar după un proiect mult simplificat, pentru ca după marele cutremur din anul 1471, şi înălţimea turnului sudic să fie revizuită, fiind ridicat până la un nivel inferior celui gândit iniţial.

În anul 1477, după 94 de ani, au fost finalizate lucrările de construcţie, biserica, inițial romano-catolică, construită în stil gotic, primind hramul Sfânta Maria (Marienkirche), fapt atestat și astăzi de fresca Mariei, aflată în hala porții sudice.

În anul 1499 este atestată documentar existenţa unei orgi, care la acel moment era una dintre cele mai mari din Europa, iar în anul 1514 au fost edificate un ceas şi clopotele din turnul bisericii.

După ce, în prima parte a secolului al XVI-lea, reforma protestantă a pătruns în Transilvania și s-a răspândit în mare parte datorită umanistului și pedagogului Johannes Honterus (1498-1549), în anul 1542 s-a celebrat prima slujbă evanghelică-luterană la Biserica Neagră.

În următorii 150 de ani, construcţia a fost afectată de mai multe cutremure majore, fiind necesare ample lucrări de restaurare, zădărnicite însă de marele incendiu din data de 21 aprilie 1689, care a cuprins și biserica parohială, distrugând acoperișul și mobilierul din interior. Pentru o bună perioadă de timp, biserica a rămas în stadiu de ruină, cu acoperişul şi zidurile înegrite de foc şi fum, fapt care a dat denumirea populară a lăcaşului – „Biserica Neagră”, nume care peste mai mult timp avea să fie oficializat.

După o perioadă, au fost reîncepute ample lucrări de refacere a bisericii, însă planurile de reconstrucţie au tranformat interiorul lăcaşului într-unul cu aspect mai apropiat de baroc, care au inclus şi realizarea unor galerii interioare pentru ca biserica să poată face față numărului tot mai mare de enoriași care luau parte la slujbe. La lucrările de refacere, realizate cu sprijinul unor meșteri veniți din orașul hanseatic Danzig, care știau să închidă bolți de dimensiuni atât de mari, proiectul a prevăzut realizarea unei bazilici cu trei nave, egale ca înălțime, înscriindu-se în tipul de biserici–hală preferate în secolele XV-XVI în spațiul german, de unde proveneau, cum aminteam, unii dintre arhitecți și meșteri. În anul 1722, lucrările de refacere a bisericii erau încheiate.

În perioada 1836 – 1839, firma germană Buchholz înălţa pe galeria vestică o orgă nouă de dimesiuni mari, cu 63 de registre sonore şi circa 4000 de tuburi, 4 manuale cu câte 56 de taste și un pedalier cu 27 de taste, 76 de registre.

Orga avea să fie inaugurată la 17 aprilie 1839, organist fiind chiar Carl August Buchholz care a prezentat improvizații și cantate ale compozitorilor Friedrich Schneider și Johann Lucas Hedwig.

În perioada 1865 – 1866, firma vieneză Schönthaler ridică altarul neogotic după planurile inginerului din localitate, Peter Bartesch, și realizează stranele din cor, iar în anul 1898, statuia lui Honterus este amplasată în fața turnului sudic, în amintirea reformatorului transilvănean.

Biserica Neagră este formată din cor, naos și turn, din lungimea totală a construcției, 31 m sunt reprezentați de cor, 42 m de naos și 16 m de baza turnului. Corul se încheie printr-o secțiune de nouă laturi a unui hexadecagon.

Suprafața totală a bisericii ocupă 2500 m², blocurile din care sunt construite zidurile au un volum de 9000 m³ iar suprafața acoperișului bisericii măsoară aproximativ 4500 m².

Trei perechi de coloane îl împart în trei nave de înălțime egală, iar pe latura sudică se află o intrare mică, destinată inițial preoțior, iar pe latura nordică a corului se găsește sacristia.

Naosul este format din trei nave de înălțime egală și este împărțit de cele cinci perechi de coloane în șase travee, iar în navele laterale, la aproximativ jumătatea înălțimii acestora, se găsesc galeriile, iar pe latura vestică, galeria orgii.

Din cele două turnuri ale planului inițial a fost ridicat doar cel sudic până la o înălțime de 44 m, iar cupola sa se ridică la 65 m pe brațul transversal al crucii, iar deasupra balconului, pe latura sudică a turnului, respectiv pe cea vestică, se află cadranele ceasului din turn.

Biserica Neagră se remarcă, aşa cum aminteam, şi prin cel mai mare clopot din spațiul românesc, din bronz, care cântărește circa 6 tone, iar cu excepția muzeului Topkapî din Istanbul, Biserica Neagră posedă cea mai mare colecție de covoare orientale din Europa, datând din secolele XV-XVI.

Tot în interior, vizitatorii pot descoperi nenumărate obiecte de artă: Altarul principal, construit la 1866, care prezintă ca temă o imagine a predicii de pe munte, ce ocupă un loc central în credința în harul lui Dumnezeu și în doctrina evanghelică, Cristelnița din bronz, datând din 1472, unul dintre puținele obiecte rămase din perioada de dinainte de incendiu și în același timp un exemplu valoros al artei de turnătorie medievală, Altarul din Feldioara (sec. 15), un fragment din retablul altarului transilvănean care s-a păstrat.

Abia în anul 2002, întreg tezaurul lăcașului a fost descoperit la adevărata lui valoare, în urma unui inventar. Vorbim şi de piese vestimentare din perioada Evului Mediu, veșminte liturgice din materiale textile medievale și baroce de lux – veșminte preoțești de slujbă și pluvialele purtate în Biserica Catolică în ceremoniile de sfințire sau în timpul procesiunilor, sau broderii valoroase din fir de aur sau mătase, moldovenești, italiene, central-europene sau chiar locale.

În anul 1937 s-a înfiinţat mişcarea „Pentru Biserica noastră Neagră” care a facilitat lucrări ample de renovare a corului şi refacerea statuetelor de pe contraforturile acestuia. Din aceeaşi perioadă datează şi instalaţia de încălzire cu aer cald şi băncile cu spătar mobil din nava principală.

Din anul 1953, la Biserica Neagră au loc recitaluri de orgă, o tradiție inaugurată de organistul Victor Bickerich și continuată de Hans Eckart Schlandt, precum şi de organiști din țară și străinătate, care își doresc să concerteze aici.

Între anii 1969 – 1977 s-au efectuat lucrări de renovare extinse cu sprijinul Direcţiei Naţionale pentru Monumente, care au fost direcţionate în special spre restaurarea acoperişului şi faţadei sudice, iar între anii 1981 şi 1987 a fost renovat şi amenajat interiorul pentru ca biserica să poată fi folosită în slujbe.

În perioada 1987 – 1999 au avut loc lucrări de restaurare a părţii nordice, a faţadei sudice şi a turnului, iar în perioada 1997 – 2001, orga a fost restaurată de Carl Hesse și, de atunci, dispune de un manual și pedalier cu 8 registre.

Să mai amintim şi faptul că omul de cultură, umanistul Johannes Honterus, îşi găseşte odihna de veci chiar în incinta Bisericii Negre.

În perioada 2011-2013, în jurul Bisericii Negre au avut loc ample lucrări de cercetare arheologică, în urma cărora a fost realizată o descoperire extrem de valoroasă, anume zidurile unei foste capele a Bisericii Negre, datînd cel mai probabil din secolul al XIV-lea. Până acum, vechea capelă era atestată în documente, însă nu exista nicio dovadă fizică a existenţei ei. Cercetările au mai scos la iveală peste 1.400 de morminte cu oseminte care datează atât din Evul Mediu, posibil din secolul al XI-lea, cât şi din epoca modernă, şi, de asemenea, podoabe şi bucăţi de vase, gropi pentru provizii și două pietre funerare datînd de la începutul secolului al XVIII-lea, una dintre ele păstrată într-o stare de conservare foarte bună. În urma acestor noi descoperiri data de atestare documentară a Braşovului ar putea fi stabilită cu o jumătate de secol mai devreme faţă de anul 1235. Toate descoperirile vor putea fi văzute în muzeul Bisericii Negre, după ce vor fi cercetate toate piesele descoperite, iar curtea interioară a Bisericii Negre va fi reamenajată.

Programul de vizitare al bisericii în Semestrul de vară (17 aprilie – 7 octombrie 2018), este Marţi – Sâmbătă între orele 10 – 19, iar Duminică între orele 12 – 19, în zilele de Luni biserica fiind închisă. Tarifele de vizitare sunt: Adulți – 10,00 RON, Studenți – 6,00 RON, Elevi – 3,00 RON – în baza carnetelor – , intrarea fiind gratuită pentru copiii până la 7 ani. Concertele de orgă din sezonul de vară încep la ora 18:00 şi se desfăşoară în iunie și septembrie, în zilele de marți, iar în iulie şi august, în zilele de marți, joi şi sâmbătă, biletele de intrare la toate concertele incluse în programul muzical de vară al Bisericii Negre fiind la preţul de 12 lei.

RADOR (de Răzvan Moceanu)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *