123 de ani de la prima proiecţie publică a unui film
28 decembrie 2018
PORTRET: „Gloriosul” Rasputin, tămăduitorul curţii imperiale ruse
29 decembrie 2018

DOCUMENTAR: 162 de ani de la nașterea lui Woodrow Wilson, președinte al SUA (1913-1921)

Thomas Woodrow Wilson, cel de-al 28-lea președinte al Statelor Unite ale Americii și lider al Mișcării Progresiste, s-a născut la 28 decembrie 1856, în Staunton, Virginia, stat pe care l-a părăsit la un an după nașterea sa, tatăl său, un preot presbiterian, acceptând poziția de pastor în Augusta, statul Georgia notează site-ul oficial al Bibliotecii prezidențiale și Muzeului ”Woodrow Wilson”.

A urmat un an la colegiul Davidson din Carolina de Nord apoi trei ani în cadrul Universității Princeton obținând în 1879 diploma de bacalaureat, potrivit site-ului oficial al Premiilor Nobel. Și-a continuat pregătirea în științe juridice la școala de drept din cadrul Universității Virginia. În 1882, a început practicarea avocaturii în orașul Atlanta din Georgia. În 1883, s-a înscris la doctorat, la Universitatea ”John Hopkins” din Baltimore, obținând, în 1886, titlul de doctor în filosofie, potrivit biografiei publicate pe site-ul Casei Albe.

În 1885, a publicat lucrarea ”Congressional Government” (”Guvernarea prin Congres”) o teză remarcabilă care analiza dificultățile ce se apar în contextul separării puterilor legislative și executive fapt consemnat în cadrul Constituției americane.

Înainte de a deveni profesor de jurisprudență și de economie politică în cadrul Universității Princeton, în 1890, Woodrow Wilson a fost timp de trei ani profesor la Colegiul ”Bryn Mawr” din Pennsylvania și doi ani la Wesleyan College, Connecticut. A avut un succes enorm ca și lector, fiind, totodată, un om de știință eficient.

În 1902, a fost ales președinte al Universității Princeton, devenind cunoscut pentru ideile sale cu privire la reformarea educației. Pentru a-și pune reformele în aplicare, a demisionat de la Princeton în 1910, și a acceptat să candideze, având sprijinul progresiștilor, pentru postul de guvernator al statului New Jersey. A câștigat alegerile și printre primele măsuri luate au fost cele împotriva corupției, s-a ocupat, apoi, de ameliorarea asistenței pentru șomaj, și a realizat o reformă electorală. S-a remarcat încă odată ca un reformator între 1911-1913 fiind, astfel, nominalizat la președinție din partea Partidului Democrat.

Woodrow Wilson a câștigat alegerile prezidențiale din 1912, campania sa punând accent pe măsurile progresiste ale politicii sale liberale și i-a învins pe republicanii William Howard Taft și Theodore Roosevelt. În primele luni de guvernare, noul președinte a convocat Congresul în sesiune specială spre a propune o scădere a taxelor vamale. Până în octombrie 1913, cele două camere au acceptat, și Wilson a semnat legea tarifelor vamale, numită Underwood-Simmons. Ulterior, a pus bazele Sistemului Federal de Rezervă, care stă și astăzi la baza sistemului monetar american, și a înființat Comisia Federală pentru Comerț, pentru a supraveghea practicile în afaceri. De asemenea, a reformat legislația privind muncile făcute de copii, dar și legislația care sprijinea sindicatele ce încercau să asigure un tratament echitabil fiecărui american la locul de muncă.

În cadrul celui de-al doilea mandat, cel de-al XIX-lea Amendament a fost ratificat, garantând tuturor femeilor dreptul la vot.

Începând cu 1914, mandatul prezidențial al lui Woodrow Wilson s-a concentrat pe politica externă, fiind hotărât să păstreze neutralitatea țării în contextul declanșării Primului Război Mondial. După scufundarea pachebotului ”Lusitania” la 7 mai 1915, dar și a altor nave civile, guvernul SUA a adresat Germaniei energice proteste diplomatice.

 

În 1916, electoratul american a reacționat la sloganul ”Să stăm departe de război” ceea ce a dus la realegerea lui Woodrow Wilson pentru un nou mandat de președinte, potrivit site-ului oficial al Premiilor Nobel. Cu toate acestea, în 1917, problema navigației libere pe mările lumii l-a constrâns la o schimbare decisivă. La 31 ianuarie, Germania a anunțat că a aprobat un război al submarinelor total, rezervându-și dreptul de a ataca orice navă. La 27 martie, după ce patru nave americane au fost scufundate, Wilson a decis să solicite o declarație de război. Woodrow Wilson a adresat Congresului, la 2 aprilie 1917, propunerea de a declara război Germaniei, iar la 6 aprilie, Congresul SUA a aprobat-o.

La 8 ianuarie 1918, în sesiunea comună a Congresului american, președintele Woodrow Wilson, în încercarea continuă de a negocia un tratat de pace a prezentat ”cele 14 puncte”, un proiect ce viza restabilirea păcii în Europa după încheierea Primului Război Mondial.

A condus delegația SUA la Conferința de la Paris, unde a încercat să-și păstreze principiile, convingându-i pe Aliați să accepte înființarea unei Ligi a Națiunilor, ca instrument al păcii, pentru prevenirea altui război. Căutând un sprijin popular în favoarea tratatului de la Versailles și a Ligii Națiunilor, Wilson a început un turneu de conferințe în întreaga țară, dar nu a avut succes și s-a întors la Washington DC (septembrie 1919), unde a avut un accident cerebral în urma căruia a rămas parțial paralizat.

SUA, însă, nu au semnat Tratatul de la Versailles (1919) și nici nu au devenit membru al Ligii Națiunilor, adoptând o politică de izolaționism în perioada interbelică.

În 1919, Woodrow Wilson a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru eforturile sale de reinstaurare a păcii, ideile sale inspirând mișcări de eliberare națională în întreaga lume.

A fost căsătorit cu Ellen Louise Axson (n. 1860) din 1885 până la moartea acesteia în august 1914. La 18 decembrie 1915, președintele american se căsătorea cu Edith Bolling Galt (n. 1872 — m.1961), care a fost prima doamnă a SUA din 1915 până în 1921. Președintele american a avut trei copii: Margaret Woodrow (1886-1944), Jessie Woodrow (1887-1933), Eleanor Randolph (1889-1967), potrivit http://millercenter.org/.

Woodrow Wilson a murit la vârsta de 67 de ani, la 3 februarie 1924.

A publicat, printre altele, volumele: ”George Washington” (1896), ”On Being Human” (1897), ”The state: elements of historical and practical politics” (1898), ”A History of the American People” (cinci volume, 1902), ”Constitutional Government in the United States” (1908), ”The New Freedom” (1913), ”When A Man Comes To Himself” (1915) și eseurile: ”The Study of Administration” (1887), ”Leaders of Men” (1890).

AGERPRES

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *