DOCUMENTAR: 100 de ani de la nașterea prozatorului Constantin Virgil Gheorghiu

Prozatorul Constantin Virgil Gheorghiu s-a născut la 15 septembrie 1916, în comuna Războieni, județul Neamț, într-o familie de preoți ortodocși.

A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1936-1940), iar în 1947 s-a înscris la Facultatea de Teologie din Heidelberg.

Din 1940 a fost reporter la ziarul 'Timpul'', apoi reporter de război, de la intrarea României în al Doilea Război Mondial, iar în perioada 1942-1944 a fost atașat de presă la Legația română de la Zagreb.

După 23 august 1944 a refuzat să se întoarcă în țară și s-a refugiat, împreună cu soția, la Viena, apoi în Germania. La Viena a fost internat într-un lagăr timp de zece luni, iar în Germania a fost internat doi ani la Darmstadt și Nürenberg. Eliberat în 1947, se va stabili la Heidelberg, apoi, în 1948, se stabilește definitiv în Franța, la Paris.

Din 23 mai 1963 până la sfârșitul vieții a fost paroh al Bisericii Ortodoxe Române din Paris. În aprilie 1970 a fost înălțat la rangul de Protopresbyteros al Patriarhiei din Constantinopol.

A început să scrie poezii încă de pe băncile liceului, acestea fiind publicate în ''Bilete de papagal''. A debutat editorial cu volumul de poezie ''Viața de toate zilele a poetului'' (1939).

Anul 1940 este marcat de câștigarea, la 10 martie, a Concursului de poezie al Fundațiilor Regale (Premiul Scriitorilor Tineri al Fundației), fiindu-i publicat volumul ''Caligrafie pe zăpadă'', precum și de compunerea poemului în cinci părți ''Armand Călinescu''. În 1942 a publicat placheta de versuri ''Ceasul de rugăciune''. Reportajele ample de război scrise în cotidienele vremii au fost adunate în volumele ''Ard malurile Nistrului'' (1941, cu o prefață de T. Arghezi), ''Am luptat în Crimeea'' și ''Cu submarinul la asediul Sevastopolului'' (1942).

A colaborat totodată la ''Universul'', ''Curentul'', ''Universul literar''

Ca prozator, a debutat, în țară, cu romanul ''Ultima oră'' (1943), care nu a avut un ecou critic deosebit, urmat, în străinătate, de ''La vingt-cinquieme heure'' (1949), roman devenit un best-seller mondial, tradus în peste 30 de limbi și ecranizat de Louis Vernouil în 1962, producție în care rolul principal (Johann Moritz) este deținut de Anthony Quinn. După ''A 25-a oră'' a mai publicat și alte romane, eseuri, monografii, scrieri autobiografice, biografii (de profeți, sfinți, prelați, teologi, artiști), printre care: ''La seconde chance'' (1952), ''L'homme qui voyagea seul'' și ''Le Peuple des Immortels'' (1954), ''Les Sacrifiés du Danube'' și ''Saint Jean Bouche'' (1957), ''La Cravache'' (1960), ''Pérahim'' și ''La Maison de Petrodava'' (1961), ''La Vie de Mahomet'' (1963), ''Les Immortels d'Agapia'' (1964), ''La Vie du Patriarche Athénagoras'' și ''Pourquoi m'a-t-on appelé Virgil'' (1968), ''Christ au Liban: De Moďse au Palestiniens'' (1979). După 1989 va începe să scrie o serie de ''Memorii'', aceasta fiind publicată la mult timp după moartea sa.

A participat la numeroase conferințe și congrese în Franța, Elveția, Spania, Argentina, Coreea de Sud, Olanda, Japonia, Liban etc.

Virgil Gheorghiu a murit la Paris, la 22 iunie 1992, și a fost înmormântat în cimitirul ''Passy''. A cedat prin testament o parte din cărțile, manuscrisele și corespondența sa Bibliotecii Academiei Române.

AGERPRES