AUDIO Bisericuta Paginilor
13 mai 2018
82 de ani de la deschiderea Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”
17 mai 2018

CUBA: PĂSTRAREA CREDINŢEI – SANTERIA

Cam trei sferturi dintre cubanezi recunosc că sunt adepţi ai Santeriei (deosebit de populară, aparţinând tuturor claselor sociale), cunoscută şi sub denumirea de „Regla de Oça”.

 

* * *

 

În întreaga Africă există peste 200 de astfel de „mesageri” (spirite, numite „Oriça”, prin care credinciosul consideră că poate intra în legătură cu Divinitatea Supremă). Dintre aceştia, în Cuba amintim: „Ochun” – Zeiţa apei dulci, fertilităţii şi dragostei cu omonimul catolic La Virgen de la Caridad (a cărei culoare este galbenul), „Yemaya” – Zeiţa maternităţii şi a mării cu echivalentul catolic Virgen de Regla (ce poartă albastru şi alb), „Obbatala” – Zeiţa creaţiei şi a păcii asociată cu Virgen de la Merced (îmbrăcată complet în alb) sau „Changó” – cu omonimul său catolic Santa Barbara (reprezentat de culorile alb şi roşu).

 

* * *

 

Referitor la Changó, trebuie să vă spunem că în Santeria, este considerat a fi proprietarul focului, fulgerului, tunetului şi războiului, dar şi patronul muzicii şi dansului. El reprezintă frumuseţea şi virilitatea masculină, pasiunea şi puterea. Culorile sale sunt roşu şi alb, iar omonimul său catolic este Santa Barbara, o femeie tânără şi curajoasă, ce ţine în mână o sabie şi poartă pe cap o coroană. Pare oarecum surprinzător faptul că un „oriça” – mesager, spirit puternic prin care credinciosul poate intra în legătură cu Divinitatea Supremă – are ca omonim catolic o sfântă. Există însă unele asemănări în poveştile lor, în plus mesajul transmis s-a dorit a fi acela că atât femeile cât şi bărbaţii pot exercita puterile lui Changó.

 

* * *

 

Adepţii Santeriei sunt de părere că „oriça” (adică spiritele – ce trăiesc închise în vase de lut sau de porţelan) joacă un rol în viaţa fiecărui individ şi pot fi invocate să facă miracole şi să rezolve problemele de zi cu zi. Drept pentru care, fiecare practicant al Santeriei deţine acasă câte un altar al spiritelor unde sunt aduse ofrande, cum ar fi rom, fructe şi flori. Şi fiindcă „spiritul” este ghidat după o concepţie potrivit căreia scopul vieţii este plăcerea, acesta poate încălca regulile bunei-cuviinţe şi este supus greşelilor.

 

* * *

Vasele cu „spirite” sunt aşezate într-o ordine ierarhică şi fiecare este împodobit cu câte o piatră sacră, prin care se crede că se manifestă spiritul. De altfel adepţii Santeriei pot fi uşor identificaţi prin intermediul colierelor cu pietre colorate pe care le poartă. Astfel, ei folosesc divinaţia pentru a comunica cu oriça. Întrebările simple pot primi un răspuns dacă se apelează de exemplu, la o nucă de cocos tăiată în patru părţi. Oracolele mai complicate sunt interpretate de „oriatè”, care elucidează profeţiile prin divinaţie cu ajutorul unor ghiocuri, sau de un mare preot care oferă sfaturi şi îndrumare.

 

* * *

 

Oricine poate ajunge un practicant al Santeriei, după ce trece printr-o iniţiere elaborată (ce implică şi sacrificarea de animale), sub îndrumarea unui aşa numit „naş” (îndrumător spiritual). În tot acest răstimp, „iniţiatul” poate fi posedat de un oriça (spirit) care acţionează ca paznic personal pentru toată viaţa sa.

 

* * *

 

La ceremoniile rituale, oriça sunt chemaţi cu ajutorul a trei tobe „bata”. Aceştia intră în credincioşi, care ajung astfel într-o stare de transă. Ce trebuie precizat este faptul că asemenea ceremonii au doar un caracter privat, însă turiştii pot trăi experienţa unor ceremoniale simulate la teatre, muzee ori în diferite complexuri turistice. Dacă însă vă doriţi cu orice dinadins să asistaţi la o ceremonie adevărată, ar fi o cale: să legaţi o strânsă prietenie (de viaţă şi de moarte cum s-ar spune) cu un santerist.

 

VASILESCU GABRIELA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *