Ascultă Vocile de Azi – muzicologul Octavian Lazăr Cosma
28 Iulie 2017, 06:00
Invitatul meu de astăzi mi-a fost profesor de muzicologie; imaginea pe care o ştiam înainte de a-i fi studentă era cea a unui om sever, intransigent şi categoric. Cu mare surprindere şi plăcere am descoperit însă latura caldă a personalităţii sale, în cei câţiva ani de ucenicie. Dincolo de această relaţie caldă între discipol şi Maestru, am (recunosc) o uriaşă admiraţie pentru opera sa. Căci acad. Octavian Lazăr Cosma este unul dintre stâlpii muzicologiei româneşti din toate timpurile. Unicul muzicolog din istoria Academiei Române, este – în primul rând - autorul seriei de nouă volume Hronicul muzicii româneşti. Însă multe, multe alte tomuri consistente, de sute de pagini fiecare, analizează opusuri sau subiecte fundamentale pentru muzica românească.
Pentru debutul dialogului, m-am întors cu 83 de ani în urmă, acolo unde s-a născut - în comuna Treznea, jud. Sălaj. Părinţii săi, Aurelia şi Lazăr Cosma, au fost învăţători acolo …împuşcaţi în toamna anului 1940.
Lazăr Cosma, militant pentru păstrarea ființei naționale a românilor din Transilvania, avea 34 de ani cand a fost omorât împreună cu soţia sa, Aurelia (30 de ani), însărcinată în luna a șasea.
Ce s-a întâmplat, acolo?
I-au urcat într-o căruţă.
Unde ne duceţi?
La Zalău, la poliţie.
După patru-cinci kilometri, căruţa a luat-o spre Meseş, spre pădure, prin lanuri de porumb. Tăticu a zis:
Nu-i drumul ăsta! Nu duce la Zalău!
I-a tăiat o bucată din faţă cu baioneta. Şi… i-a dus şi i-a împuşcat!
Au fost ceva păstori români cu animalele care au asistat la toată scena asta. Au spus că tăticu a cazut după două-trei gloanţe; mămica, după opt gloanţe, încă era vie.
Şi a doua zi, a venit primarul ungur din comună, la bunica, şi a spus:
Duceţi-vă la hotarul cutare şi ridicaţi-vă pruncii. Sunt acolo.
Şi bunica i-a întrebat:
Dar de ce i-aţi împuşcat?
O fost prea mari români.
Ăsta a fost cuvântul, şi explicaţia, şi motivul dat de către primar.
Trebuie spus că părinţii mei n-au fost omorâţi de armată în ziua ocupării , ci a fost la trei zile după - de către jandarmi; de către autoritatea care trebuia să instaureze ordinea acolo.
Nici pomeneală de aşa ceva!
În Treznea au fost omorâte 84 de suflete: copii de la trei ani până la femei în vârstă, femei cu sânii tăiaţi, femei însărcinate tăiate cu baioneta. Au fost şi şase evrei împuşcaţi (câţiva copii, între ei).
Deci a fost un fel de… nu ştiu… nu cred că e cuvântul cel mai potrivit …un fel de pogrom.