„TIME IS …ENGLISH”: O SELECTIE DE PROVERBE IN EXPRESIE ENGLEZA, INTELESURILE SI ECHIVALENTELE ROMANESTI ALE ACESTORA
26 septembrie 2018
„TIME IS …ENGLISH”: REPERE EMBLEMATICE ALE ISTORIEI, LEGENDEI ŞI TRADIŢIEI BRITANICE DIN LUNA OCTOMBRIE
3 octombrie 2018

„ANGLO-LOGOS” /XXX/  -28/ SEPT./ 2018

-Printre nenumăratele exemple perfecte de …”maestru în arta camuflării” din sfera expresiilor idiomatice ale limbii engleze –camuflare a semnificaţiei de profunzime, desigur– se distinge şí expresia colocvială: „Keep one’s nose to the grindstone” …căci, la un prim „contact” cu aceasta, niciun vorbitor din afara spaţiului lingvistic britanic n-ar putea bănui că forma ei, redată, în traducere textuală, prin: „A-şi ţine nasul lipit de tocí” ascunde înţelesul real –aflat la antipodul efectului umoristic evident al formei– de: „a munci încontínuu/ fără întrerupere/ fără préget/  din greu/  pe rupte/  sau  pe brânci„.

 

-La originea acestei expresii de o plasticitate remarcabilă –caracteristică, de altfel, tuturor expresiilor idiomatice ale limbii engleze, în particular– rezidă trei explicaţii posibile: prima dintre acestea se întemeiază pe presupusul obicei al morarilor de a se asigura că pietrele de moară folosite pentru măcinarea cerealelor nu erau supraîncălzite, prin „lipirea” nasului, preţ de câteva secunde, de piatra în cauză, metodă infailibilă de detectare a eventualului miros de ars.

 

 

-Pe de altă parte, este invocat, drept sursă potenţială de inspiraţie a expresiei, meşteşugul tocilarilor  care, în procesul de ascuţire a cuţitelor şi a altor unelte tăioase, fie că se aplecau peste piatra polizoare, fie că îşi apropiau cât mai mult cu putinţă feţele de această piatră (tocílă), pentru a avea un control vizual cât mai bun asupra operaţiunii de polizare.

-În sfârşit, sursa considerată de către specialişti a fi cea mai credibilă este reprezentată de o metodă de pedeapsă din arsenalul torţionar medieval, prin care nefericitul declarat culpabil era imobilizat preţ de ore în şir, fixându-i-se nasul pe tocílă, sub ameninţarea repetată a vătămării, în cazul încăpăţânării de a­-şi recunoaşte vina.

 

 

-Într-adevăr, din punct de vedere al duratei, dublată –aspect fundamental– de înverşunarea specifică „muncii” zbirilor, este cu mult mai logică sau plauzibilă derivarea semnificaţiei expresiei din această practică punitivă decât, bunăoară, din verificarea gradului de încălzire a pietrei de moară prin contactul direct al nasului, şi care era doar o chestiune de secunde.

 

-De aici, prin extensie metaforică, s-ar putea explica, deci, conotaţia actuală a expresiei, şi anume aceea de: „asiduitate/ continuitate/ îndârjire/ perseverenţă/ sau stăruinţă în executarea  unei  activităţi„.

-Prima menţionare cunoscută a expresiei figurează în paginile cărţii: ‘A Mirrour Or Glasse To Know Thyselfe’ (‘O oglindă pentru a te cunoaşte pe tine însuţi’), publicată în anul 1532, sub semnătura scriitorului şi pastorului protestant englez, John Frith /1503-1533/. Sprit ironic redutabil, autorul consemná, aşadar:

 

 

*’This Text holdeth /holds/ their noses so hard to the grindstone, that it clean /completely/ disfigureth /disfigures/ their faces.’

 

*= ‘Ástă scriere îi ţine cu nasul aşa de straşnic lipit de tocí, încât le sluţeşte chipurile cu desăvârşire.’

 

-Expresia continuă să apară în diverse alte scrieri, începând din secolul al 16-lea, fiind preluată şí în engleza americană. Ea a inspirat, de altfel, o „punere în scenă” rurală, de factură umoristică, în statul Illinois, la începutul secolului al 20-lea, aşa cum reiese din fotografia-document de mai jos:

 

-Păstrând proporţiile, voci autorizate ale lexicologiei britanice au definit, în termeni metaforici deosebit de sugestivi, sintagma informală: „By hook or by crook” ca fiind –alături de numeroase alte cuvinte şi expresii– un autentic ‘Holy Grail’ (‘Sfânt Graal’) al etimologiei limbii engleze, în sensul, evident, al originilor incerte şi al încercărilor asidue de a-i stabili provenienţa reală. Semnificaţia ei este aceea de: „prin orice mijloace posibile –fie ele cinstite sau necinstite/ cu orice  preţ/  sau  indiferent  cum„.

 

 

-‘Hook‘ este un termen cu mai multe înţelesuri: pe lângă „cârlig„, prima accepţie listată în dicţionare, acesta mai poate însemna, între altele: „clamă sau agrafă/ cánge/ copcă/ cosór/ crampon/ sau seceră„, intrând în componenţa unui număr semnificativ de verbe prepoziţionale şi expresii idiomatice.

 

-Ceea ce reprezintă, însă, o certitudine este faptul că expresia este foarte veche şi că se afla în uzanţa lexicală spre sfârşitul secolului al 14-lea. Prima atestare cu dată certă a termenilor-cheie ai expresiei este reprezentată de un scurt fragment din poemul narativ, publicat în anul 1390: ‘Confessio Amantis‘, creaţie de mare anvergură, cu accente morale şi politice, a poetului medieval englez, John Gower /c.1330-1408/:

 

 

*’False oath with hepe /denumirea medievală pentru:’hook/ and with crook make her master  of the win.’

 

*= ‘Cosórul şi cârja oierului, puse în slujba strâmbei juruínţe, o făcură stăpâna biruinţei.’

 

(n.b.: citat adaptat conform criteriilor ortografice ale limbii engleze moderne)

 

-Chiar dacă poetul nu a folosit versiunea modernă a expresiei, reiese foarte clar referirea la hooks şi crooks în accepţia din prezent.

 

 

-Exemplul cel mai timpuriu, semnalat de specialişti, şi care evidenţiază forma modernă a expresiei, figurează în cuprinsul cărţii pamfletarului englez, Philip Stubbes /c.1555-c.1610/: ‘The Anatomie of Abuses’ (‘Anatomia abuzurilor’), publicată în anul 1583:

 

 

*’Either  by hooke or crooke, by night or day.’

 

*= ‘Prin orice căi, fie noapte, fie zi.’

-Iată care sunt cele mai des vehiculate teorii cu privire la originile acestei expresii:

 

-Prima dintre ele pune provenienţa expresiei: „by hook or by crook” pe seama obiceiului din Anglia medievală de a îngădui ţăranilor să adune cât de multe vreascuri uscate pentru foc puteau tăia din pădurile domeniului regal, cu ajutorul unui cosór (unealtă agricolă de forma unui cuţit cu lama scurtă şi vârf încovoiat, folosită în pomicultură şi viticultură), aşa-numitul: ‘bill-hook‘, sau cu acela al unui toiag ciobănesc: ‘shepherd’s crook‘. Acest obicei medieval a fost consemnat în preajma anului 1820, în scrierile jurnalistului, pamfletarului şi parlamentarului englez, William Cobbett /1763-1835/, militant activ pentru cauza abolirii sărăciei lucrătorilor agricoli. Obiceiul propriu-zis este, însă, cu mult premergător acestor referinţe.

-O altă sugestie, frecvent invocată, este aceea că expresia ar fi derivată de la denumirile satelor învecinate: Hook Head şi Crooke, din circumscripţia oraşului Waterford, Irlanda. Cele două sate sunt situate pe malurile opuse ale canalului Waterford, şi se spune că reputatul lider militar şi politic englez, Oliver Cromwell /1599-1658/ ar fi afirmat că portul Waterford va cădea by Hook or by Crooke, …cu alte cuvinte, defensiva locală ar fi cedat sub presiunea implacabilă a armatelor Lordului Protector, indiferent care dintre cele două localităţi portuare ar fi fost aleasă pentru debarcare în timpul asediului oraşului, din 1649-1650.

 

-În sfârşit, conform celei de-a treia ipoteze, accepţia expresiei ar fi tributară carierei lui Sir George Croke (sau Crook), un renumit magistrat englez, care a deţinut această funcţie în perioada domniei Regelui Charles -I- /1600-1649/, şi care şi-a dobândit popularitatea datorită refuzului de a accepta legalitatea unei taxe maritime impusă de suveran, fără consimţământul Parlamentului. Devenise, astfel, celebru, în epocă, un subtil joc de cuvinte între substantivul comun, desemnând unealta agricolă: ‘crook‘ şi substantivul propriu omoním: Crook /numele magistratului/. Se spunea, aşadar, că  banii pentru taxa în cauză:

 

*…’may be gotten by Hook, but not by Crook‘.

*= …’ar putea fi strânşi cu jápca (cu forţa), dar nú prin voinţa lui Crook.  /jocul de cuvinte din limba engleză pierzând, desigur, sub aspectul redării fidéle în limba română/

 

 

-Etimologii pun sub un mare semn al întrebării cea de-a doua şi cea de-a treia variantă care, chiar dacă pot fi puse în legătură cu expresia, se referă la evenimente petrecute ulterior primelor întrebuinţări, în formă tipărită, ale acesteia.

-Mai există şi alte speculaţii etimologice şi, cu toate că „strânsul de vreascuri cu ajutorul cosórului şi al toiagului ciobănesc” nu constituie o derivare demonstrabilă, rămâne un favorit puternic în „competiţia” surselor.

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *