„TIME IS …ENGLISH”: PUB-UL ENGLEZESC
27 iunie 2018

„ANGLO-LOGOS” /XXVIII/ -29 IUNIE, 2018

-Chiar dacă îmbracă -după cum este şi firesc- forme de expresie diferite, numeroase proverbe şi zicători ale lumii sunt identice sau aproape identice din punct de vedere al semnificaţiei. Este şi cazul proverbului englez: „Birds of a feather flock together„. În această formă foarte sugestivă, traductibilă, textual, prin: „Păsările cu pene aidoma se strâng în acelaşi cârd„, el este echivalentul binecunoscutului proverb românesc: „Cine se aseamănă, se adună„.

 

-Acest proverb se află în uz cel puţin de la jumătatea secolului al 16-lea. În anul 1545, autorul şi teologul romano-catolic englez, William Turner a întrebuinţat o variantă a acestei expresii proverbiale în cuprinsul unei scrieri satirice, intitulată: ‘The Rescuing of Romish Fox” (‘Izbăvirea vulpoiului papistaş’):

 

  • Byrdes of on kynde and color flok and flye allwayes together.

~Birds of one kind and colour flock and fly always together.’~

 

  • = ‘Zburătoarele de-un soi şi culoare aşişderea se-nsoţesc şi zboară în tot timpul dimpreună.’

-Cercetările în domeniu au evidenţiat faptul că primul citat cunoscut, sub formă tipărită, a versiunii actuale a proverbului a apărut în anul 1599, în ‘The Dictionarie in Spanish and English’ (‘Dicţionarul de spaniolă şi engleză’), elaborat de lingvistul şi lexicograful englez, John Minsheu /1560-1627/:

 

  • Birdes of a feather will flocke togither.
  • ~’Birds of a feather will flock together.’

 

-Expresia mai figurează şi în transpunerea în limba engleză, din anul 1856, a dialogului platonician: ‘Republica’, traducere care poartă semnătura lui Benjamin Jowett /1817-1893/, un reputat teolog, reformator administrativ şi profesor al Universităţii din Oxford. Or dacă expresia ar fi fost prezentă în textul originar grecesc din jurul anului 380 î.e.n., aceasta ar însemna, după opinia specialiştilor, ca lucrarea lui Platon să fi reprezentat unul dintre cele mai timpurii texte care fac referire la expresia în cauză. Ceea ce apare în versiunea de traducere a lui Benjamin Jowett este:

  • ‘Men of my age flock together; we are birds of a feather, as the old proverb says.’

 

  • = ‘Bărbaţii de-un léat cu mine se-ntovărăşesc; suntem păsări din acelaşi neam, după cum grăieşte vechiul

-Dacă Platon va fi considerat sau nu proverbul ca fiind unul vechieste o chestiune care poate fi pusă pe seama eternei şi ingratei posturi de ‘traduttore, traditore’, căreia nu i se pot sustrage nici cei mai înzestraţi dintre tălmăcitori, cum a fost şi cazul eruditului universitar, Benjamin Jowett. Şi aceasta deoarece lipsa oricărei citări a acestui proverb, în texte engleze, înainte de secolul al 16-lea tinde să sugereze, conform aceloraşi voci autorizate, faptul că traducerea lui literală nu a fost prezentă în ‘Republica’ -text riguros citit şi analizat de cărturari clasicişti englezi cu mult înainte de secolul al 16-lea.

-În natură, păsările care aparţin aceleiaşi specii formează, într-adevăr, cârduri sau stoluri. Ornitologii explică acest comportament ca pe o tactică „numerică” de apărare mai eficientă împotriva prădătorilor. În domeniul lexical, s-a descoperit faptul că erau mai comune referinţele la păsări care zboară împreună, decât la păsări care se întovărăşesc în cârduri. Un exemplu în acest sens este traducerea, în limba engleză, a cărţii: ‘Livy’s Romane historie’ (‘Istoria romană a lui Titus Livius’), traducere publicată în anul 1600, sub semnătura învăţătorului, medicului şi traducătorului  englez,  Philemon  Holland /1552-1637/:

  • ‘As commonly birds of a feather will flye together.’
  • = ‘Aşa cum, îndeobşte, paserile cu pene deopotrivă zboară dimpreună.’

 

*****

 

-„Doff one’s hat” este o mică, dar „reverenţioasă” expresie culturală, specifică limbii engleze britanice, folosită pentru a reda respectul sau deferenţa, recunoaşterea, admiraţia, preţuirea ori gratitudinea arătată cuiva prin gestul de ridicare/ scoatere a pălăriei …sau un simplu salut, prin ridicarea pălăriei, între două persoane. Un sinonim perfect al acestei expresii este: „tip one’s hat„.

-Rata foarte înaltă de întrebuinţare a verbului „doff” în asociere cu accesoriile capilare reprezentate de pălării (hats) sau şepci (caps) –şi care îi conferă, deci, „vizibilitate” maximă– ar putea crea impresia că verbul în cauză se foloseşte exclusiv în această combinaţie terminologică. Această presupunere este, însă, infirmată de existenţa, în vocabularul limbii engleze, a opusului sau antonimului acestuia: verbul „don„.

 

-„(To) don” are accepţia de: „a îmbrăca/ a purta/ sau a-şi pune (orice obiect vestimentar)”, …în sens figurat: „a adopta sau îmbrăţişa (idei, opinii, etc). Or „doffînlătură tot ceea ce punedon„, ca să spunem aşa, fie că este vorba despre scoaterea unei pălării, a unor pantofi sau dezbrăcarea unor haine, …respectiv, în sens figurat: „a renunţa la…/ a de dezbărá sau a se scutura de (anumite obiceiuri, idei, prejudecăţi, etc). Şi, pentru ca totul să fie cât se poate de clar, trebuie spus că aceste două mici cuvinte cu sonoritate bizară sunt, pur şi simplu, formele comprimate sau contrase  ale  verbelor  prepoziţionale: „do  on„, respectiv:do  off„.   

 

-La începuturile întrebuinţării termenilor „don” şi „doff„, nu exista o legătură specială a acestora cu acoperămintele capilare. Lexicografii care s-au dedicat studiului acestor cuvinte indică un fragment din opera scriitorului englez, Sir Thomas Malory /c.1415-1471/: ‘Le Morte Darthur’, publicată în jurul anului 1470 –prelucrare remarcabilă a legendelor despre Regele Arthur şi Cavalerii Mesei Rotunde-, drept context al primei utilizări atestate a verbului: „doff„:

 

  • Doffe of  thy  clothes, And  knele  in  thy kyrtylle!

~’Doff  of  your  clothes,  And  kneel  in  your  kirtle!’~

 

  • = ‘Să-ţi lepezi  straiele, Şi în tunícă îngenúnche!’

 

-Inegalabilul William Shakespeare agreá în mod deosebit cuvântul ‘doff‘, drept pentru care îl folosea frecvent, adesea în accepţie figurată. În piesa istorică: ‘King John’ (‘Regele Ioan’), bunăoară, publicată în anul 1595, personajul feminin, Lady Constance rosteşte replica:

  • ‘Thou weare  a  Lyons  hide!  Doff  it,  for shame.

~’You  wear  a  Lion’s  hide!  Doff  it,  for  shame.’~

 

  • = ‘Piele de  leu  să-mbraci ajuns-ai!  S-o  lépezi, că-i  neobrăzá

 

-…apoi în comedia: ‘The Taming of the Shrew’ (‘Îmblânzirea scorpiei’), publicată în anul următor, 1596:

 

  • ‘Fie, doff this  habit,  shame  to  your  estate!’

 

  • = ‘Ruşine! De ăst nărav să te dezbári, rangului tău cinste nú-i face!’

-Şi tot Shakespeare a folosit, adeseori, varianta: ‘daff‘ şi forma de trecut a acesteia: ‘daft‘, ca în sonetul: ‘A Lover’s Complaint’ (‘Plângerile unui îndrăgostit’), publicat în anul 1597:

 

  • ‘There my  white  stole  of  chastity  I  daft.’

 

  • = ‘Acolo, alba năframă  a  neprihănirii mi-am lăsat.’     (versiuni neoficiale de traducere)

-În Anglia, între secolele al 16-lea şi al 19-lea, purtarea şi ridicarea pălăriei erau guvernate de un cod de etichetă şi uzanţă greu, dacă nu imposibil de înţeles şi apreciat în zilele noastre. Astfel, fiecare bărbat de condiţie purta pălărie fără excepţie, iar forma acesteia şi regulile care prevedeau când şi în faţa cui trebuia ridicată, în semn de recunoaştere, erau uluitor de complexe. Ridicarea pălăriei (hat doffing) însoţea gestul de înclinare şi în funcţie de gradul de înclinare a corpului, se stabilea cât de sus trebuia  ridicată pălăria.

-Moda „dictatorială” a pălăriilor a ajuns, de altfel, să scoată din anonimat un personaj binevoitor, cu o imaginaţie debordantă, pe numele său James C. Boyle, care s-a gândit să pună capăt exasperantei corvezi de ridicare şi coborâre a pălăriei în semn de salut, înregistrând, astfel, în anul 1896, un patent pentru un mecanism de …ridicare automată a pălăriei (‘Saluting Device‘) -evident, fără a mai fi nevoie de intervenţia mâinilor-. Pe scurt, atunci când purtătorul se înclina în faţa unui cunoscut, pălăria, propulsată de mecanismul montat în interior, se ridica, executa o singură rotaţie, după care îsi relua locul pe capul aparţinătorului ei. Chiar dacă această găselniţă ingenioasă nu a „prins” la publicul masculin, contrar aşteptărilor vajnicului inventator, fapt este că ea a rămas consemnată pentru totdeauna în analele universale ale celor mai trăsnite invenţii…

Cât despre ‘doff‘, el a continuat să fie, până în ziua de azi, unul dintre însoţitorii lexicali ai politicosului gest non-verbal de ridicare a pălăriei.

-Ca o posibilă concluzie, în semn de apreciere faţă de un cuvânt minuscul, dar cu o încărcătură culturală şi istorică remarcabilă, nu ne-ar rămâne, poate, altceva de făcut decât să spunem:

I doff my hat to you, little big word!” … „Îmi scot pălăria în faţa ta, mic cuvânt mare!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *