„TIME IS …ENGLISH”: „O CONVERSAŢIE AMICALĂ DESPRE UNELE PROBLEME DE SĂNĂTATE ŞI REMEDIILE ACESTORA”
30 mai 2018
„TIME IS …ENGLISH”: CUVINTE SI EXPRESII SPECIFICE LIMBII ENGLEZE BRITANICE VORBITE
6 iunie 2018

„ANGLO-LOGOS” /XXVI/ – 1 IUNIE, 2018

-Câtă „greutate” are râsul într-o expresie la originea căreia rezidă o realitate istorică departe de a stârni această reacţie umană –cel puţin nu din perspectivă contemporană-, dacă avem în vedere metoda crâncenă folosită pentru a aplica unor nefericiţi purtători ai stigmatului vinovăţiei „corecturi” de neuitat? …este întrebarea firească pe care şi-ar putea-o pune pasionaţii de domeniul fascinant al etimologiei cuvintelor limbii engleze.

 

-Expresia vizată este: „to be a laughing-stock„, ceea ce se echivalează, în limba română, prin: „a fi obiectul sau ţinta batjocurii/ a fi de râsul lumii sau de tot râsul/ ori a se face de râs” …respectiv, în limbaj familiar:a se face de basm/ sau a fi de râsul curcilor„.

Cele mai timpurii citate în care figurează forma actuală a expresiei datează din secolul al 16-lea şi au fost descoperite, pe de-o parte, în cuprinsul cărţii pastorului protestant, scriitorului şi martirului englez, John Frith /1503-1533/: ‘An other boke against Rastel’ (‘O altă carte despre Rastel’), publicată în anul 1533 [n.b.: John Frith a avut o contribuţie însemnată la dezbaterea creştină asupra persecuţiei şi a toleranţei, în favoarea principiului toleranţei religioase, fiind, în ultimă instanţă, deferit Inchiziţiei, care l-a condamnat la arderea pe rug pentru erezie.]:

  • „Albeit … I be reputed a laughing stock in this world.”

 

  • = „Cu toate că … în astă lume mi se duse faima de secătură demnă de tot râsul.”

 

…pe de altă parte, în paginile cărţii publicată în acelaşi an, 1533: ‘An apologie for poetrie’ (‘O apologie pentru poezie’), operă a uneia dintre cele mai proeminente figuri ale epocii elizabetane: poetul, curteanul, cărturarul şi soldatul englez, Sir Philip Sidney /1554-1586/:

 

 

  • „Poetry … is fallen to be the laughing stocke of children.”

 

  • = „Poezia … decăzu până-ntr-acolo încât ajunse de râsul

 

 

-Deşi nu s-au descoperit şi alte citate menite să susţină cu certitudine faptul că la originea expresiei s-ar afla practica punitivă care urmează a fi detaliată, …asocierea, în mentalul colectiv, a acesteia din urmă cu ridiculizarea unor persoane a devenit tot mai pregnantă în timp.

-Aşa-numiţii ‘stocks‘ (= ‘butuci‘) erau instrumente rudimentare de pedeapsă corporală, aflate în uz în perioada inventării acestei expresii, şi prin intermediul cărora oamenii erau torturaţi sau ridiculizaţi. Victimele erau imobilizate prin introducerea gleznelor şi a încheieturilor mâinii în nişte orificii practicate între două scânduri culisante. Acest procedeu punitiv, deşi nú la fel de dur ca acela al ‘stâlpului infamiei‘ (engl:pillory‘, pl: pillories‘) –prin care scândurile erau fixate de un stâlp şi ataşate în jurul gâtului şi al braţelor, constrângând victima să stea în picioare-, era sever şi, desigur, nu avea nimic de factură umoristică…

-‘Butucii‘ au fost folosiţi de către autorităţile civile şi militare începând din Evul Mediu şi până în epoca modernă, inclusiv în perioada Americii Coloniale. Cât despre Marea Britanie, actul legislativ, denumit: ‘Statute of Labourers’ (‘Statutul Lucrătorilor’), promulgat în anul 1351, de către Parlamentul englez, în timpul domniei Regelui Edward al -III-lea, şi destinat, între altele, să interzică migrarea forţei de muncă autohtone în căutare de condiţii mai bune de lucru, a dispus întrebuinţarea acestor ‘stocks‘ în cazul „meşteşugarilor nesupuşi” (engl:unruly artisans„). Mai mult, conform acestei legi, toate oraşele şi satele erau obligate să ridice un set de ‘butuci‘. Numeroase surse indică faptul că aceste practici constrictive, prin care cei consideraţi culpabili erau supuşi oprobriului public, sub cele mai diverse forme de agresivitate şi umilinţă, au rămas în uz vreme de mai mult de o jumătate de secol.

-La ora actuală, a devenit o practică obişnuită, cu prilejul unor târguri şcolare şi evenimente caritabile, reactualizarea, cu ţintă şi efect evident umoristic, a acestei realităţi istorice, prin „legarea” simbolică de ‘stocks‘ şi ‘pillories‘ a unor voluntari, înspre care se aruncă bureţi uzi. Reeditarea contemporană, în cheia divertismentului, a unei secvenţe istorice sumbre, a venit, desigur, să adauge consistenţă ideii conform căreia expresia ‘(to be a) laughing-stock‘ este tributară acestei origini.

 

 

**********

-Expresia idiomatică: „Let sleeping dogs lie(„Nu trezi/ sau Nu deştepta câinii care dorm„, în traducere textuală) îsi are originile în observaţia îndelungată a comportamentului canin, care este impredictibil, mai ales atunci când tradiţionalii „prieteni ai omului” sunt deranjaţi brusc sau pe neaşteptate.

 

 

-„Părintele literaturii engleze”, ilustrul poet medieval, Geoffrey Chaucer /1343-1400/ a fost unul dintre primii scriitori care au încredinţat tiparului această noţiune, în paginile poemului său epic: ‘Troilus and Criseyde’, publicat, cu aproximaţie, în anul 1380, deşi convingerea în sine poate fi mult mai veche:

 

 

  • It is nought good a slepyng hound to wake.’ /”It is not good a sleeping hound to wake./

 

  • = ‘Nu-i bine  un  dulău  ce  doarme  să  deştepţi.’

 

 

-Chiar dacă expresia a luat naştere ca un avertisment împotriva riscului de a trezi un animal potenţial periculos, mai târziu a dobândit încărcătură metaforică, având accepţia generală de: „a nu se hazarda de a interveni într-o situaţie ori conjunctură îndeobşte stabilă.” Cu timpul, ea s-a încetăţenit ca proverb, având drept echivalent, de pildă, în secolul 21, expresia familiară, ortografiată, de altfel, în forma neconvenţională: „If it ain’t broke, don’t fix it.” [= „If it isn’t broken, don’t fix it„.] (= „Dacă nu-i stricat/ă/, să nu-l…/ sau să n-o dregi „).

 

 

-În limba română, „let sleeping dogs lie” se poate reda, aproximativ, prin: „când nenorocirea doarme, fereşte-te s-o deştepţi„; „lasă-i pe duşmani să doarmă„; „nu călca şarpele care doarme„; „nu trezi leul care doarme„; „nu zgândări rănile vechi„; „nu-i bine să dezgropi morţii„, …sau chiar:de ce să vorbim despre asta?

 

 

 

 

-Această expresie cu rol de avertisment a ajuns să fie cunoscută suficient de bine în secolul al 16-lea încât să fie inclusă, ca proverb, în ediţia definitivă a cărţii dramaturgului, poetului, muzicianului şi colecţionarului de proverbe englez, John Heywood /cca.1497-cca.1580/, carte intitulată: ‘A Dialogue on Prouerbes English Tongue’ (‘Un dialog despre proverbe ale limbii engleze’), şi publicată în anul 1546:

 

  • It is  euill  wakyng  of  the  slepyng  dog.’  /”It is evil waking the sleeping dog./
  • = ‘De rău  e  ca  să  deştepţi  câinele  adormi

 

-„Povestea” cotată drept reală a expresiei are, însă, şí o latură care ridică multe semne de întrebare sub aspectul veridicităţii. Or, în acest punct, „intră în scenă” Sir Robert Walpole /1676-1745/, om de stat britanic considerat, în general, drept cel dintâi Prim Ministru de facto al Marii Britanii, şi care a deţinut această înaltă demnitate publică între anii 1721 şi 1742. ‘Let sleeping dogs lie‘ este frecvent asociată cu sau chiar atribuită lui Walpole, iar proverbul este menţionat, de multe ori, în scris, ca fiind sloganul politicianului. Asocierea cu acesta este atât de strânsă, încât a devenit sursa unui desen animat ulterior. Motivul acestei atribuiri nu a fost explicat niciodată şi nu pare să fie susţinut de nicio evidenţă. Expresia nu figurează în niciuna dintre scrierile publicate ale lui Walpole şi, după toate aparenţele, nu există nicio dovadă a faptului că Prim Ministrul britanic ar fi rostit-o vreodată, cu toate că avea obiceiul de a îndemna la precauţie în politică. Nu este exclus, fireşte, ca el să fi repetat forma proverbului tipărit anterior de John Heywood.

 

 

 

-Proverbul, în forma curentă, apare odată cu secolul al 19-lea. În luna decembrie, 1822, revista literar-artistică, ‘The London Magazine’ publica o istorisire marinărească fantezistă, cu titlul: ‘The Second Tale of Allan Lorburne’ (‘A doua povestire a lui Allan Lorburne’), şi care includea:

 

 

  • «’Let sleeping dogs lie‘, said the daft man, when he saw the dead hound before him.»

 

  • = «’Dă pace câinilor adormiţi‘, spuse nebunul la vederea ogarului mort din faţa sa.» …unde „ogarul mort” face aluzie, cel mai probabil, la un velier eşuat.

 

 

 

-Ceea ce contează, însă, este faptul că acest citat se evidenţiază drept primă instanţă de întrebuinţare a proverbului ‘let sleeping dogs lie‘ în formă tipărită.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *